Doljul a înregistrat peste 7.000 de conflicte de muncă soluţionate la tribunal, în 2008, la o medie de 10.000 de firme active cu cel puţin doi angajaţi. Majoritatea conflictelor sunt intentate şi câştigate de angajaţi. Patronatele susţin că legislaţia este ambiguă, iar sindicatele că patronatele nu respectă contrac-tele.
Potrivit statisticilor, Doljul înregistrează în medie un conflict de muncă pe rolul tribunalului la fiecare 1,4 firme active cu cel puţin doi angajaţi. Conform statisticilor furnizate de Tribunalul Dolj, pe parcursul lui 2008, instanţele de judecată au soluţionat aproape 7.150 de dosare, ceea ce înseamnă o medie de o soluţie la 1,4 firme active – având în vedere că în judeţ sunt active circa 10.000 de firme. În ianuarie 2009, numărul conflictelor de muncă aflate pe rol era deja de aproape 4.400. Majoritatea au ca obiect drepturile băneşti. Ce ne spun aceste statistici: că angajaţii şi angajatorii ajung prea repede la tribunal, înainte de încercarea de rezolvare amiabilă a diferendelor. Unii sunt de părere că cifrele au o dublă semnificaţie. „Pe de o parte, sunt totuşi puţine litigii, chiar dacă putem vorbi de un fenomen. În domeniul relaţiilor de muncă, potenţialul de procese este mult mai mare, având în vedere numărul de angajaţi. Pe de altă parte, tot pe cifre vorbind, poţi spune că există flexibilitate, având în vedere că doar atâtea cazuri ajung la instanţă. Dar asta nu înseamnă neapărat că diferendele se rezolvă pe cale amiabilă, ci poate că angajaţii renunţă să acţioneze angajatorii în instanţă“, ne precizează Marius Barbu, reprezentantul salariaţilor la una dintre firmele din Craiova.
Patronate versus sindicate
În ringul patronat/sindicate, părerile sunt împărţite: în timp ce patronatele consideră că angajaţii sunt favorizaţi de Codul Muncii, sindicaliştii spun că patronatele încalcă frecvent drepturile salariaţilor.
„Majoritatea proceselor sunt iniţiate de angajaţi şi tot majoritatea sunt câştigate de angajaţi. Codul Muncii favorizează angajaţii, iar aceştia au instrumentul prin care pot câştiga procesele. Pe de altă parte, legislaţia românească este ambiguă şi de aceea conflictele nu se soluţionează pe cale amiabilă şi se ajunge la instanţă“, a declarat Valentin Cristea, vicepreşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR). În opinia patronatelor, Codul Muncii ar trebui revizuit. Sindicaliştii dau vina pe patronate, care nu respectă contractele semnate. „Această statistică ne arată că angajatorii nu au învăţat încă să respecte Contractele Colective de Muncă (CCM). Cele mai multe procese au drept cauze încălcarea drepturilor salariaţilor, patronii nu respectă ceea ce semnează“, a afirmat, la rândul său, Victor Peţa, preşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS) – Filiala Dolj. Tot sindicaliştii susţin că în majoritatea cazurilor firmele respectă CCM-ul doar la presiunea sindicală şi sub ameninţarea proceselor pierdute la tribunal. „La societăţile mari, unde există sindicate puternice, există conflicte de muncă mai puţine, ele se soluţionează amiabil la presiunea sindicală şi nu se mai ajunge la instanţă. În ceea ce priveşte procesele, s-a observat că de cele mai multe ori au dreptate angajaţii. Nu este adevărat că aceştia au prea multe drepturi. Spre exemplu, nici angajatul nu pleacă atunci când vrea, el nu poate să îşi dea demisia fără un preaviz. Pe de altă parte, nici angajatorul nu poate să împiedice libera circulaţie a forţei de muncă“, a mai spus Victor Peţa. Acesta afirmă şi că unele firme au invocat motivul crizei financiare pentru a „curăţa“ puţin organigrama încărcată: „Cum a fost o pală de criză, angajatorii s-au grăbit să trimită angajaţii acasă, invocând criza“.
Pierderi anuale – 675 de milioane de euro
Oricum am aborda situaţia, concluzia este că în România foarte multe conflicte de muncă ajung la tribunal, spre deosebire de alte state, unde acestea se rezolvă de multe ori la mediere, prin concesii de ambele părţi. Acest lucru provoacă pierderi însemnate companiilor româneşti, susţin specialiştii.
În România există circa 750.000 de companii, iar dacă se iau în considerare primele 15% companii cu peste 20 de angajaţi, se ajunge la un potenţial cost al conflictelor de muncă la nivel naţional de cel puţin 675 de milioane de euro anual. Lucrurile stau şi mai rău în cazul antreprenorilor, unde tensiunile apar între asociaţi, ducând la blocaje care pot fi mai mari decât costurile conflictelor din companiile multinaţionale. Analiştii spun că principalele cauze ale conflictelor din România sunt legate de neînţelegerea sau neasumarea responsabilităţilor, întârzierea în rezolvarea anumitor probleme, diferenţa dintre stilul de conducere al managerului şi viziunea companiei, lipsa de comunicare, precum şi implicarea redusă a angajaţilor.
Tot specialiştii susţin că înlocuirea unui angajat aduce pierderi companiei egale cu 150% din salariul anual al angajatului plecat. Conform statisticilor, o echipă de zece manageri necesită alţi doi dedicaţi rezolvării conflictelor, din cauză că 40% din timpul celor zece este folosit pentru rezolvarea tensiunilor dintre angajaţi, nedându-le posibilitatea de a-şi îndeplini eficient atribuţiile. În plus, 60% din demisii şi demiteri sunt cauzate de conflictele de la locul de muncă.
