Un sistem nedrept

Salariaţii plătesc lunar sute de lei la fondul asigurărilor de sănătate, fără să beneficieze nici măcar de o zecime din cât au contribuit.

Sistemul asigurărilor de sănătate se bazează pe „principiul solidarităţii“, un slogan populist care permite tuturor cetăţenilor să aibă acces în mod egal la îngrijiri medicale, indiferent de cât au cotizat. În rândul asiguraţilor există o majoritate formată din persoane pentru care statul plăteşte o contribuţie lunară raportată la salariul minim (pensionari, şomeri, deţinuţi, asistaţi social etc.) şi persoane asigurate, deşi nu cotizează nimeni pentru ele (copii, veterani de război, persecutaţi politic, persoanele cu handicap şi neasiguraţii care beneficiază de asistenţă medicală în baza unui program de sănătate, femeile gravide şi lăuzele care nu au alte venituri), dar şi o minoritate a celor care cotizează lună de lună şi care sunt salariaţii cu carte de muncă. De această categorie ne vom ocupa în cele ce urmează.

Contribuabilul la asigurările de sănătate este acea persoană care cotizează lună de lună din salariul său cu un procent de 5,5% pentru asigurările de sănătate, iar atunci când are nevoie de servicii medicale, primeşte mult mai puţin decât a plătit sau deloc. Se poate spune chiar că angajatul este un sclav al sistemului, pentru că statul îl obligă să plătească din salariu lună de lună fără să-l întrebe dacă vrea să cotizeze.

În mod normal, ar trebui ca sistemul de sănătate să fie la rândul său obligat să-i furnizeze contribuabilului serviciile medicale pentru care a plătit. Dar nu se întâmplă aşa, pentru că sunt prea puţini plătitori şi prea mulţi beneficiari.

Doar 25,53% dintre asiguraţi plătesc CAS

Judeţul Dolj are, potrivit Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate (CJAS), 572.684 de asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale de sănătate. Dintre aceştia, doar 146.246 sunt asiguraţi cu plata contribuţiei, ceea ce înseamnă că doar 25,53% plătesc lună de lună la fondul de asigurări de sănătate. La aceştia se adaugă cei 213.153 de asiguraţi pentru care plata asigurărilor de sănătate se face din alte surse, cum ar fi bugetul de stat, şi 213.285 de asiguraţi pentru care nu plăteşte nimeni nimic. Totuşi, de beneficiat beneficiază toţi, indiferent cu cât cotizează, dacă plătesc sau nu.

În 2007, la fondul asigurărilor de sănătate s-au colectat 228.800.001 lei şi s-au cheltuit 351.247.770 de lei cu tot cu banii proveniţi de la stat. Un calcul simplu arată că fiecărui asigurat doljean i-au revenit în medie 613,33 lei.

Sistemul sanitar îţi bagă mâna de două ori în buzunar

În realitate, de banii plătiţi la fondul asigurărilor de sănătate au beneficiat cel mai puţin plătitorii, adică angajaţii cu carte de muncă. Deşi aceştia plătesc lună de lună, unii dintre ei cotizând cu sute de lei, atunci când au nevoie de servicii medicale nu primesc din măcar 10% din cât au oferit. „În fiecare lună mi se opresc din salariu aproximativ 100 de lei pentru sănătate. Numai din banii care se strâng într-un an ar trebui să primesc servicii medicale clasa I. În cinci ani nu am avut nici o problemă de sănătate. Luna trecută însă, am avut nevoie de nişte analize medicale şi a trebuit să scot bani din buzunar ca să le plătesc, pentru că policlinica tocmai terminase fondurile primite de la CAS. Nu era cine ştie ce sumă, era vorba de vreo 50 de lei, jumătate din cât plătesc eu în fiecare lună la sănătate. Este o mare bătaie de joc!“, a spus Carla Miclescu, funcţionar.

Nu am întâlnit nici măcar un angajat care să fie mulţumit de actualul sistem de sănătate şi de serviciile medicale, fie că acestea au fost oferite de medicul de familie, medicul specialist, spital sau farmacie. „În ţara asta, asiguraţii au dreptul să plătească din propriul buzunar medicamentele, să facă la uşile cabinetelor din policlinici cozi, să stea la rând la Biroul de internări, să fie trecuţi pe liste de aşteptare atunci când au nevoie de analize medicale, să mănânce mâncarea infectă din spitale, să dea şpagă cadrelor medicale ca să fie băgaţi în seamă şi să-i cumpere mănuşi chirurgicale chirurgului care trebuie să-i opereze“ sunt doar câteva dintre „drepturile“ asiguraţilor, aşa cum le vede Marius Cotigă, administrator.

Discriminare

Unii angajaţi sunt de părere că sistemul public de asigurări de sănătate ar trebui să fie conceput astfel încât fiecare persoană să primească servicii medicale în funcţie de cât a cotizat, chiar dacă acest lucru ar afecta anumite categorii sociale, cum ar fi copiii şi persoanele cu handicap, care beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuţiei. „5,5% din salariul minim şi 5,5% dintr-un salariu de trei ori mai mare nu este acelaşi lucru. Nu mi se pare normal ca mie, care am o cotă de contribuţie mult mai mare decât altul cu salariu mai mic, să-mi fie oferit acelaşi pachet de servicii medicale. Iar pentru copii şi persoanele cu handicap ar trebui să fie găsită altă soluţie“, consideră Gabriel Drăghici, economist.

Reprezentanţii Autorităţii de Sănătate Publică Dolj sunt de acord că sistemul asigurărilor de sănătate îi discriminează pe angajaţi, însă susţin că în prezent nu există vreo iniţiativă legislativă care să repare această nedreptate.