Odată cu apariţia Legii nr. 1/2000, când retrocedările de terenuri au început să se facă masiv, a apărut o nouă meserie, aceea de intermediar, de vânzător de ponturi în persoana unuia sau altuia dintre funcţionarii ori edilii primăriilor. Aceştia ştiu căror terenuri li se va schimba destinaţia, ce obiective se vor construi şi unde etc. O şoaptă bine plasată aduce bani în conturi.
Bătălia pentru acapararea terenurilor intravilane vecine municipiului Craiova s-a mutat de ceva timp în comuna Gherceşti. Preluarea de către comisia comunală a celor câteva sute de hectare de la Staţiunea Şimnic şi transformarea lor în intravilan au creat senzaţia proprietarilor de drept validaţi de comisia judeţeană că vor fi puşi în posesie fără probleme. În realitate, intravilanul creat lângă Craiova are de mult timp alţi stăpâni care, prin celebra metodă a cumpărării drepturilor succesorale, au devenit boieri. Tehnica este simplă: un „om de bine“ pe care tot satul îl ştie prieten cu primarul sau alt apropiat al său te contactează după momentul în care ai fost validat de comisia judeţeană şi te întreabă dacă nu vrei să vinzi dreptul de proprietate pe o sumă infimă. Îţi spune că ştie pe unul cu bani care vrea să cumpere ca prostu’ pământ, că nu are ce mai face cu banii şi mulţi cad de voie sau de nevoie în plasa mincinosului. La fiecare vânzare şi pentru fiecare hectar, vânzătorul de ponturi încasează două sute de lei fără să facă mai nimic. Acelaşi personaj are grijă să-ţi spună că, dacă nu vrei să vinzi, vei primi pământul unde şi-a înţărcat dracu’ copiii, pentru că omul lui este tartorul comisiei comunale de aplicare a legilor fondului funciar. Într-o astfel de situaţie, omul are de ales: ori se trezeşte proprietar pe un teren pe care nu-l poate munci şi nici nu-l poate valorifica, ori se mulţumeşte cu o sumă de bani care, deşi mică, este mai bună decât nimic. În majoritatea cazurilor, metoda funcţionează. Încăpăţânaţii care cred că au dreptate şi că vor reuşi să-şi ia în proprietate terenurile repartizate de comisia judeţeană cu astfel de destinaţie se trezesc în procese interminabile la finalul cărora nu mai câştigă nimic pentru că pământul s-a împărţit. Cam aşa a păţit şi Ionicu Neşa din Craiova, ai cărui ascendenţi aveau proprietăţi în zonele Hanul Doctorului, Bariera Vâlcii şi viile Mitropoliei.
A refuzat la Craiova şi vrea la Gherceşti
La timpul potrivit, Margareta Neşa a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6,25 ha, lucru care i s-a admis, primind acţiuni la Staţiunea Şimnic. Pentru că nu se ştia cine mai face punerile în posesie pentru terenurile care odată au fost ale Gherceştiului şi acum sunt ale Craiovei, femeia a depus la ambele primării cereri de atribuire în natură a terenului care i se cuvenea. Cererea de la Primăria Craiova şi-a urmat cursul normal, în sensul că s-a semnat procesul-verbal de punere în posesie, moment în care fiul Margaretei, rămas moştenitor între timp, a decis că nu mai vrea să ia terenul oferit de Craiova şi-l vrea la Gherceşti, unde mai ceruse şi alte suprafeţe, în total 25 de hectare. Ionicu Neşa, fiul Margaretei, a cerut instanţei de judecată să-i anuleze procesul-verbal de punere în posesie emis de Primăria Craiova şi atribuirea terenului de către Primăria Gherceşti. A câştigat cu hotărâre definitivă şi irevocabilă. „Nu am vrut terenul de la Primăria Craiovei, pentru că, după ce am semnat procesul-verbal de punere în posesie ca primarul, am constatat că era situat undeva lângă releu, deci foarte departe de locul în care a avut mama mea pământ. M-am adresat Primăriei Gherceşti cu cerere de punere în posesie şi mi-a oferit o parte din teren în tarlaua 35, alta pe la Ungureni şi o bucată mică tot în tarlaua 35. Este adevărat că terenul pe care mi l-au oferit era situat în pantă şi nu am ce face cu el. Pe el mai există şi nişte stâlpi de beton pe care nu-i vrea nimeni. Am refuzat să iau acele terenuri şi vreau să mi le dea acolo unde şi-au luat ei, în tarlalele 40 şi 41, nu la Ungureni“, a spus Neşu.
Primarul din Gherceşti este de altă părere. „Neşu avea cerere şi la noi, şi la Craiova. Craiova i-a emis şi titlu de proprietate, iar el s-a străduit să-l anuleze şi acum instanţa ne obligă să-i dăm pământul. I-am oferit acolo unde am avut rezervă. Terenurile pe care le solicită, aproximativ 25 ha, sunt acum pe raza administrativă a Craiovei. Acum iar ne-a dat în judecată şi ar trebui să suspend orice punere în posesie până se termină procesul. Până s-a judecat el cu noi, pământurile luate de la staţiune s-au împărţit. Oricum, nu avem pe Legea nr. 247 atâta teren cât ne este necesar şi trebuie să-l folosim şi pe cel aflat în rezervă de mai mult timp“, a spus primarul Nolică Păpăroiu.
Până când Neşu va face rost de altă hotărâre judecătorească, primarul, ca preşedinte al comisiei comunale de aplicare a legilor fondului funciar, îi mai poate oferi acestuia de câteva zeci de ori acelaşi amplasament prost, pe motiv că altul nu mai are!
