Nopţi la circ
Editura Leda, 2008
Profesorul „se uită direct în ochii lui (Walser), reîmprospătându-i acestuia acea incertitudine ameţitoare despre ceea ce era uman şi ce nu“. Fraza poate sluji drept moto al „Nopţilor la circ“, romanul scris de o Angelă, Angela Carter, despre femeia-înger, Sophie Fevvers, cea cu numele efervescent. O povestire picarescă despre itinerarul acesteia, de la bordelul matern, prezidat blând de Mama Nelson, sufrageta, la menajeria de femei monstruoase a Doamnei Schreck (unde eroina vede un medalion care îi pare „o versiune eretică a maniheismului neoplatonic“), în fine, la circul Colonelului Kearney, unde Fevvers îşi descoperă vocaţia de trapezistă, ajungând să ne rătăcească în imensitatea Rusiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea, între Sankt Petersburgul „Nasului“ lui Gogol şi Siberia şamanilor şi a zăpezilor infinite ca stepa. Povestea se preface când şi când într-un caleidoscop de vise suprarealiste, revenind apoi la fel de subit la decorul dickensian al marilor metropole. Însuşi naratorul poveştii, Walser, un reporter american care, o vreme, îşi ascute atent creionul cu o lamă pentru a consemna, neîncrezător, biografia lui Fevvers, alunecă pe neştiute în miezul acestui univers oniric, devenind când elev al Şcolii Maimuţelor Educate, când iubit al femeii cu aripi de înger oxigenate la rădăcină. Alunecând, ne trage, fascinaţi, în acelaşi vârtej care aminteşte de plutirea personajelor lui Chagall şi prevesteşte parcă peştii zburători din „Arizona Dream“.
Zoe PETRE
