„Pete pe halatul alb“ este o carte spumoasă de întâmplări petrecute la Spitalul Orăşenesc din Târgu Cărbuneşti, în care personajele principale sunt cadre medicale, ajunse în prezent foarte cunoscute, cum ar fi Aristică Moroşanu, fostul şi viitorul director al ASP Gorj, sau Constantin Târziu, medicul prins cu şpaga-n gură.
Cartea este scrisă de doctorul Cornel Munteanu, care a activat în cadrul Spitalului din Târgu Cărbuneşti. Acesta descrie întâmplări inedite, multe dintre ele legate de tot felul de aventuri amoroase. Cornel Munteanu nu este la prima carte, dar, în mod sigur, aceasta va face furori în lumea medicală, pentru că dezvăluie lucruri mai puţin cunoscute, unele chiar indecente.
Ironizaţi
Personajele cărţii lui Cornel Munteanu poartă diverse porecle, dar este lesne de înţeles despre cine este vorba. Fostul şi viitorul director al Autorităţii de Sănătate Publică Gorj, Aristică Moroşanu, care a ocupat şi postul de director al spitalului, poartă porecla Moţoşanu. În cartea „Pete pe halatul alb“ sunt prezentate mai multe întâmplări legate de acesta, de la alegerea directorului spitalului, până la diverse alte situaţii: „La alegeri apăruseră însă pretendenţi, începuseră să mişte, să ridice capul, îi râvneau postul. Moţoşanu ar fi dorit să-l pună pe nea Ile, prietenul lui, economistul, cu care lucrase în tandem şi nu le mersese rău, dar partidul se opune şi nici primarul târgului nu este de acord. Asta îl împinge în faţă pe Scârneciu, prietenul lui, care l-a ajutat la alegeri. Merita să fie răsplătit cu un os de ros, acolo, ce naiba! Că a stat la urne şi a cărat din sate ţigani şi ţărani cu maşina lui şi i-a convins să-l voteze pe Păştică (Cristian Toader Pasti, fostul primar al oraşului Târgu Cărbuneşti – n.r.).
– Ce se bagă primarul, domnule? Ce se bagă primarul? Aicea eu hotărăsc pe cine las în loc, nu Păştică. M-a ajutat cu ceva? Nu! A dat el măcar un leu spitalului? Şi atunci ce vrea? Să stea-n moaşă-sa la primărie, ce treabă are cu spitalul?“.
Doctorul Târziu este Devreme
Doctorul Constantin Târziu, care ocupă funcţia de director al spitalului, este denumit, în cartea „Pete pe halatul alb“ a lui Cornel Munteanu, Devreme. Autorul surprinde chiar momentul în care Târziu a fost prins în flagrant: „Părea nervos, era prins în discuţie cu Devreme, directorul spitalului, căruia i se organizase un flagrant, în urmă cu câteva zile, cu poliţişti procurori, reporteri, camere de filmat şi bani pe care scrisese mită. Intrând atâţia peste el, de frică, Devreme a mototolit hârtia cu gândul s-o înghită. Săracu’, a rămas cu ea acolo, nu a putut s-o înghită, bancnota era plastificată. I-a scos-o din gură un poliţist şi scena filmată a fost preluată de toate televiziunile din ţară, dimineaţa, la prânz şi seara, zile în şir“.
Cornel Munteanu povesteşte şi scene fierbinţi între medicii spitalului: „Doctoriţa Neli este o pată de culoare în spital. Blondă, platinată, înaltă şi subţire, cu ochi albaştri şi gene lungi, are o fire nelimitată, mereu în căutare de şuete.
– Te-ai gândit ce o să zică bărbatu-tău? Dacă vine cu tine la spital?
– Nu, nu se desparte el de sticle, stai liniştit. (…)
– Costine, am scăpat, sunt a ta, iubitule.
– Abia aştept, dar am o urgenţă, o rezolv şi sunt şi eu al tău.
Doamna doctor examinează bolnavul, îi aplică tratamentul necesar şi îl lasă sub supravegherea asistentei. În camera de gardă, Costin, aşezat pe fotoliu, o aşteaptă. Uşa se deschide şi Neli aruncă pe fotoliu halatul, bluza, fusta, ciorapii şi… restul. (…) Costin se reazemă de capătul patului, îşi aprinde o ţigară şi o mângâie uşor pe gât, sâni…“.
Prefaţa, semnată de Gheorghe Grigurcu
Cuvântul de început este scris de renumitul critic literar Gheorghe Grigurcu. Acesta face o analiză a cărţii şi surprinde cu mare acurateţe modul în care sunt prezentate povestirile din spitalul orăşenesc: „Domnia sa produce o proză aflată sub semnul inepuizabilului realism, nutrită dintr-o bogată experienţă nu doar a cabinetului medical, ci şi de viaţă, pur şi simplu, din care se detaşează «cazuri» şi personaje deopotrivă pitoreşti. Perspectiva pe care o adoptă este cea a unui umor acid, care prinde în acul său specimene umane, metehne, reacţii hilare ce compun un activ insectar“.
Gheorghe Grigurcu redă concis câteva întâmplări inedite surprinse în cartea medicului Cornel Munteanu: „Un medic testează buna-credinţă a unei asistente după o partidă de amor, ţinându-se drept asistent el însuşi şi, bineînţeles, imediat părăsit (alte dăţi simulează că ar fi şofer, învăţător, contabil sau cizmar)“. Alt medic, afemeiat şi slobod la gură, peste limitele decenţei, „a prins urât de cărţile de medicină, nu le mai suferă, cum le vede, îl apucă damblaua“.
