Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Liciei, este prăznuit cu mare bucurie de toată lumea creştină ortodoxă. Sfântul a trăit în vremurile crunte pentru creştini ale împăraţilor Diocleţian şi Maximian (285-305). Din tinereţe a mărturisit o mare iubire pentru Hristos şi pentru oameni, fiind hirotonit preot, apoi episcop al cetăţii Mira din provincia Liciei. Sfântul Ierarh Nicolae a fost întemniţat în timpul persecuţiilor anticreştine ordonate de împăraţii romani. După victoria lui Constantin cel Mare asupra lui împăratului păgân Maxenţiu şi după adoptarea Edictului de la Milan din anul 313, care aproba existenţa legală a religiei creştine, Sfântul Nicolae se întoarce din temniţă la slujirea sa din cetatea Mirei. Împreună cu alţi mari dascăli şi Părinţi ai Bisericii, Sfântul Ierarh Nicolae a participat la Sinodul I Ecumenic din anul 325 de la Niceea şi s-a înfăţişat ca un dârz apărător al credinţei creştine ortodoxe împotriva ereziei lui Arie. În tradiţia creştină se păstrează pomenirea minunată a unor fapte săvârşite de Sfântul Nicolae. El a salvat de la moarte trei bărbaţi condamnaţi fără vină de un slujbaş imperial, arătându-se acestuia în vis şi mărturisindu-i despre nevinovăţia acelor oameni. Sfântul a adus ajutor minunat şi unor familii sărace care erau în pericol de a săvârşi nelegiuri pentru a-şi câştiga pâinea, în lupta lor cu foametea ce cuprinsese regiunea unde trăiau. Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae se află din anul 1087 în oraşul Bari, din sudul Italiei.
Românii îl numesc pe sfânt cu numele de Sân-Nicoară, Sfântul Niculae sau Sfântul Neculai. De Moş Nicolae se sărbătoreşte Crăciunul copiilor. Sfântul Nicolae este ocrotitor al acestora, primul moş darnic şi justiţiar, care face copiilor cadouri la venirea iernii. Îi ocroteşte pe corăbieri şi pe oşteni în slujirea acestora pe mare şi în înfruntarea primejdiilor. Sfântul Ierarh Nicolae este patron al iernii, gardian al soarelui în jumătatea rece a anului, aduce zăpadă şi gheaţă la început de iarnă, iar în popor se spune că, atunci când îşi scutură Sfântul Neculai barba lui cea albă, va ninge negreşit.
În popor se mai spune că Sfântul Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, care stă alături de Părintele ceresc, în stânga Lui, şi că, în noaptea către Sfântul Vasile, Dumnezeu şi cu Sfântul Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori. Sfântul Neculai stă la miazăzi, deoarece pe la 6 decembrie soarele răsare de către miazăzi, iar de la această zi, după credinţa poporului nostru, soarele, alungat de Sfântul Neculai, începe să răsară tot mai spre miazănoapte, până pe la Sfântul Toader, care îl opreşte şi-l alungă spre miazăzi. Sfântul Nicolae este un sfânt milostiv faţă de săraci, ajută văduvele şi orfanii şi dăruieşte bani tuturor oropsiţilor. Dătător de bogăţie, de noroc tuturor, dă mai ales noroc fetelor sărace, pe care le mărită.
Sfântul Nicolae este şi un sfânt care pedepseşte copiii neascultători, dar şi pe hoţi, de unde băţul atârnat în prispă, în casele vechi ţărăneşti, purtând numele său. Se spune că, în vremurile de demult, şi hoţii se rugau sfântului să-i ierte de pedeapsa cuvenită pentru faptele lor.
Moş Nicolae să vă dăruiască sănătate şi bucurie în suflete şi să rânduiască ocrotire, viaţă lungă şi îmbelşugată copiilor voştri, iar hoţilor care încă ne bântuie ţara să le dea Sfântul o bătaie ruşinoasă de îndreptare, răsplată pentru hoţiile lor necuviincioase şi păgubitoare neamului românesc.
La mulţi ani!
