Ce stare poate fi la fel de minunată decât aceea de îndrăgostit(ă)? Şi ce poate fi mai sfâşietor decât să nu-ţi fie împărtăşite sentimentele? Te simţi bine. Totul e minunat, soarele străluceşte vesel, florile miros mai puternic, oamenii îţi par mai buni şi greutăţile vieţii sunt mai uşor de depăşit.
Să te îndrăgosteşti este într-adevăr una dintre cele mai frumoase experienţe pe care omul le poate trăi. Dar ce înseamnă, de fapt, să te îndrăgosteşti? Care este explicaţia stării minunate pe care o savurezi atunci când eşti îndrăgostit? Această stare este oare doar o farsă a Mamei Natura, menită să asigure perpetuarea speciei, sau este mult mai mult decât atât?
Avem atâtea poeme, cântece şi poveşti din care aflăm că iubirea este cel mai profund şi mai nobil sentiment uman. Dar să te îndrăgosteşti e acelaşi lucru cu a iubi sau sunt lucruri diferite?
Am provocat câteva persoane să ne răspundă la întrebări legate de fenomenul îndrăgostirii, în încercarea de a cunoaşte în detaliu aspecte legate de această experienţă specific umană, de a arunca un strop de lumină şi asupra conurilor de umbră care însoţesc etapa îndrăgostirii.
Ce înseamnă să fii îndrăgostit(ă)?
Pentru fiecare dintre noi, experienţa îndrăgostirii este unică şi irepetabilă… Şi totuşi, recunoaştem unele asemănări între trăirile personale şi cele ale altora. Iată ce am aflat de la câteva persoane care au trecut prin experienţa îndrăgostirii.
„Îmi doresc apropiere fizică, fantezii (nu neapărat sexuale) cu persoana în cauză, visez cu ochii deschişi“. „Simt fluturaşi în stomac, emoţii, multă adrenalină, o stare generală de bine“. „Sunt îndrăgostit, n-am nici un ban şi totuşi reuşesc să îi cumpăr un buchet de flori“. „Mă simt plin de energie“. „Să fii îndrăgostită înseamnă să te gândeşti la el tot timpul, să suferi odată cu el când s-a lovit la deget, să zâmbeşti stupid într-o întâlnire importantă când îţi aduci aminte cât de drăguţ arăta aseară când curăţa cartofii“.
Iată mărturii diferite, experienţe subiective care, totuşi, transmit aceleaşi idei, aceeaşi imagine: o stare generală de bine, energie, euforie, fericire, emoţii, adrenalină.
Bărbaţii şi femeile trăiesc diferit fenomenul îndrăgostirii?
Deşi bărbaţii sunt de pe Marte şi femeile de pe Venus, când vine vorba de iubire, suntem cu toţii robii lui Cupidon… E adevărat, unii sunt mai norocoşi şi sunt „săgetaţi“ cu ambrozie şi miere, alţii primesc „săgeţi“ cu fiere şi otravă, dar jocul norocului nu ţine cont de sex. Modul în care o persoană exprimă, comunică în exterior stările pe care le trăieşte ca îndrăgostită poate să difere foarte mult, în funcţie de o serie de atribute şi trăsături temperamentale.
Există dragoste la prima vedere?
Iată un fenomen care stârneşte controverse de obicei. Este genul de experienţă pe care, dacă nu o trăieşti pe pielea ta, îţi vine greu să crezi în ea. „Nu există dragoste la prima vedere! E doar chimie, atracţie fizică!“, spune un sceptic. „Există atracţie sexuală la prima vedere“, susţine altul. Altcineva spune cu hotărâre: „Da, există. Mi s-a întâmplat… Doar pe el l-am cunoscut în autobuz!“.
La prima vedere se poate naşte într-adevar îndrăgostirea, dar nu şi dragostea, ca sentiment profund, care poate apărea doar în timp. Sentimentele, ca structură psihologică, se cristalizează în ani de zile, nu au cum să apară în câteva clipe. Ceea ce simte cel care se îndrăgosteşte la prima vedere este într-adevăr atracţie sexuală, alchimie, dar nu numai atât.
El are intuiţia posibilei naşteri a dragostei adevărate, a unui cuplu adevărat, interpretând cu o viteză uimitoare, datorită unor mecanisme inconştiente, semnalele şi mesajele trimise, tot inconştient, de cealaltă persoană.
Aici intră în joc nu doar inconştientul personal, ci şi cel colectiv, prin activarea arhetipurilor definite şi descrise pe larg de Jung, numite anima şi animus. Anima este reprezentarea arhetipală a feminităţii în inconştientul colectiv masculin, în timp ce animus este reprezentarea arhetipală a masculinităţii în inconştientul colectiv feminin.
Cât durează perioada de îndrăgostire?
La întrebarea aceasta, răspunsurile pot fi diferite. Unii au răspunsuri exacte: „Doi ani“. Alţii nu au nici un răspuns: „Nu ştiu, n-o pot măsura în timp, poate în senzaţii, în creşterea tensiunii…“ Te poţi trezi într-o dimineaţă şi, brusc, să îţi dai seama că nu mai simţi nici o atracţie faţă de persoana respectivă… Nici tu nu ştii ce-a fost cu tine…
Există şi situaţia în care ieşirea din starea de îndrăgostire se petrece gradat. Dar se poate foarte bine să existe şi fluctuaţii. Cineva mi-a răspuns: „Cred că e un fenomen ciclic. Cam o dată la trei luni reînvie ca la început, şi apoi descreşte până la punctul când îl văd curăţând cartofi, de exemplu, şi mă apucă din nou“.
www.avantaje.ro
