O familie din localitatea gorjeană Rugi, comuna Turcineşti, deţine singura barză domestică din România. Aceştia o cresc de când era pui, iar pasărea a renunţat să migreze în ţările calde, preferând să trăiască alături de păsările din gospodărie.
O familie din satul Rugi, comuna Turcineşti, Gorj, a reuşit să domesticească o barză. Pasărea a refuzat să mai migreze în ţările calde şi trăieşte de un an şi jumătate la familia Romanescu. Ajunsă din întâmplare în gospodăria localnicilor din Rugi, barza nu s-a mai despărţit de găinile din curtea casei, dar nici de membrii familiei. Barza a fost găsită cu o aripă ruptă, pe un câmp din apropierea satului. Făcându-li-se milă de ea, oamenii au hotărât să o ia acasă şi să o îngrijească. Puiul de barză s-a învăţat cu traiul din gospodăria localnicilor inimoşi, care i-au oferit hrană şi toată atenţia de care avea nevoie, chiar în defavoarea celorlalte animale şi păsări din gospodărie. Barza a devenit în timp favorita casei şi punctul de atracţie pentru vecini şi pentru copiii acestora.
Nu se mai desparte de găini
Cu toate că în mod obişnuit această specie de păsări preferă compania suratelor sale, barza domestică de la Rugi este în permanenţă lângă galinaceele din gospodărie şi nu le slăbeşte din ochi. Şi găinile s-au obişnuit cu prezenţa stranie din curte şi ştiu că, atunci când barza primeşte de mâncare, vor avea parte de grăunţe în plus. De când a sosit în gospodărie, cei mai mici membri ai familiei Romanescu au cu cine să se joace şi nu concep să se despartă de pasărea cu picioare lungi. Toată lumea o îndrăgeşte şi de fiecare dată când se înalţă în zbor prin grădină, micuţii se tem că este ultima dată când o mai văd, dar barza s-a întors de fiecare dată acasă. Pasărea poartă pe un picior un inel de identificare cu număr, fiind luată în evidenţa asociaţiilor care se ocupă de protecţia acestei specii de păsări.
Bate cu ciocul în geam
Pasărea este atât de blândă, încât oricine poate să pună mâna pe ea, să o mângâie sau să îi dea de mâncare. Când îi este foame, barza s-a obişnuit să alerge la uşa casei şi să bată cu ciocul în geam. Ai casei ştiu atunci că a sosit ora mesei şi zburătoarea trebuie hrănită. „Ne-am obişnuit cu ea în curte şi cred că toţi am plânge dacă nu ar mai fi. Nici nu vreau să mă gândesc că i s-ar putea întâmpla ceva sau că s-ar putea îmbolnăvi. La început, lumea venea des să o vadă, dar şi acum mai trece câte un vecin şi întreabă de ea. Nu credeam că poate să fie o pasăre atât de blândă şi că va rămâne la noi. Practic, este ca o găină mai mare. Am da orice şi toate găinile, dar barza nu o s-o dăm. Când vrea să mănânce, vine şi bate cu ciocul în geamul de la uşă, de parcă ar vrea să ne spună să ne grăbim. Nu ştim dacă este mascul sau femelă, dar cred că e timpul să îşi caute perechea. Mai şi zboară, se mai duce până la pădure peste grădini, dar se întoarce tot timpul. Nu avem nici o problemă cu ea şi mănâncă tot ce mănâncă şi găinile. Intră şi în casă, dacă îi e frig“, a povestit Tatiana Romanescu, nora familiei, cea care are grijă de păsările din gospodărie.
