La începutul secolului XX, la Hurezani se făcea tot agricultură. Dar după munca la câmp, mai rămânea timp şi pentru altceva. De exemplu, să se scrie poezii, să se publice reviste. Astfel, la 1900 apărea în comuna amintită publicaţia intitulată „Aurora“. Trei ani mai târziu, redacţia se muta la Craiova şi, ceva mai târziu, dispărea cu desăvârşire. Iată cum începea primul număr al revistei, redactate pe aceste plaiuri gorjene:
„Revista noastră Aurora se va presenta în condiţiunile cele mai bune pentru onor cetitori şi cetitoare. Cestiunile şciinţifice, bucăţile literare, povescile, anecdotele, ghicitorile, etc, toate îşi vor avea coloanele lor, cu competinţă şi onestitate redactate.
Scopul nostru este mai mult de a da la iveală comoara nepreţuită de literatură poporană ca: cântece, doine, strigări şi chiuituri; credinţe superstiţioase despre jidovi sau uriaşi, balauri, smei, etc, despre plante miraculoase ş.a. …“
Iată şi câteva versuri apărute atunci – zămislite de un poet mai tânăr cu cel puţin o sută de ani decât Nicuşor Băluţoiu al nostru:
„Natura pare 'n răsărit
Aprinsă, 'nvăpăiată…
Şi totul are un farmec sfânt
Acum, ca nici odată…“
