Putini stiu de ce Sfântul Dumitru este considerat protectorul Craiovei si tocmai de aceea in fiecare an se organizeaza Zilele Craiovei in preajma acestei mari sarbatori religioase. Exista mai multe ipoteze in aceasta privinta, insa principala tine de faptul ca tot centrul de odinioara al orasului era in zona catedralei de astazi, cu hramul Sfântul Dumitru.
In trecut, centrul Craiovei il reprezenta o cismea din perimetrul fostei piete Elca, aceasta marcând vechea vatra negustoreasca a orasului. Inima urbei erau, de fapt, aceasta piata impreuna cu Biserica „Sfântul Dumitru“ si Casa Baniei, o zona care aduna laolalta puterea laica, pe cea religioasa si cea a negustorimii.
De aici, de lânga biserica cu hramul protectorului Craiovei, a pornit ideea primei uniri a tarilor române. Caci din scaunul de Mare Ban al Craiovei a ajuns domnitor Mihai in 1593, reusind sa adune sub acelasi steag Moldova, Transilvania si Tara Româneasca la 1600. Pe aici a trecut Tudor Vladimirescu in 1821 si tot aici, la 1848, a activat guvernul provizoriu revolutionar, din care faceau parte Nicolae Balcescu, Gheorghe Magheru, Ion Heliade Radulescu si craioveanul Costache Romanescu.
Un oras pitoresc
Craiova de altadata ii interesa pe vizitatori prin amestecul de stiluri arhitectuale si prin atmosfera de oras patriarhal, nu lipsit insa de pitoresc si tumult.
Iata cum profesorul si publicistul craiovean C. D. Fortunescu descria orasul de acum un secol: „La hotelul Minerva era adunata protipendada Craiovei la citirea gazetelor si la taifas. De aici, coborând pe lânga hotelul Teodoru spre Biserica «Sfântul Dumitru» si vechea Banie, intre acestea doua se deschidea o ulicioara de picior care cobora spre Sapte Fântâni, cel mai bun loc de sanius pentru copiii din aceasta parte a orasului. In dreapta ulicioarei se intindea clopotnita cu turla inalta a batrânei ctitorii a lui Matei Basarab, atunci ruina parasita, având un cu totul alt aspect decât cel actual si pe acoperisul careia crescuse un pom“.
