E greu de precizat vârsta vinului. Conform „Genezei“, dupa potop, Noe a sadit mai intâi vita-de-vie. Exista marturii scrise ale faptului ca in Mesopotamia s-ar fi facut vin cu mii de ani inainte. Dar ramasite de vita-de-vie salbatica pe teritoriul Europei nu au fost gasite pentru a confirma acest fapt. Totusi, personaje mitologice legate de vin au existat in toate civilizatiile, dovada incontestabila a existentei acestei licori de mii de ani. Multe personaje mitologice sunt legate de vin. In Grecia, de aceasta s-a ocupat zeul Dionis, in Roma – Bahus, in Egipt – Sai.
Pentru a-si arata puterea de zeu, Dionis facea minuni. Odata a transformat o corabie in vita-de-vie, minune care i-a salvat chiar viata si l-a ajutat sa o cunoasca pe viitoarea sa sotie, Ariadna. In Egipt, vinificatorii nu s-au putut hotari multa vreme carui zeu sa slujeasca – zeului pamântului si fertilitatii, care le-a dat vita-de-vie, sau zeului apei, care alimenta planta. Zeii nu reuseau sa se inteleaga asupra problemei. Rezolvarea a fost simpla: au inventat un zeu nou. Asa a aparut Sai, micul zeu al vitei-de-vie.
La Roma, protectorul viilor era zeul Bahus, numit si Libero. Imbracat intr-un cârcel de vita-de-vie de pe care atârnau struguri, insotit de o companie galagioasa de pani si sileni, se plimba pe coline si prin paduri. Pe 17 martie, in cinstea lui se sarbatorea ziua Liberaliei, la care se consuma mult vin si se organizau diverse spectacole teatrale si jocuri.
Craiova fierbe precum mustul
Legendele spun ca Burebista ar fi ars toate viile dacilor, pentru a-i feri pe acestia de efectele nefaste ale alcoolului. Ocupatia Imperiului Roman a restabilit insa ordinea fireasca a lucrurilor: vita-de-vie s-a raspândit in toata Dacia, locuitorii continuând sa se bucure de deliciile acestei plante, izvor de satisfactii depline.
De-a lungul secolelor, românii au continuat traditia prefacerii strugurilor in vin. La fel si in Oltenia. Saraci sau nu, locuitorii de la sat sau de la oras, oltenasii nostri, stiu un lucru: sa faca vin. Ca e din soi nobil sau nu, ca vita-de-vie este cultivata cu sfintenie pe lânga casa ori strugurii sunt cumparati cu sacul din piata, vinul este nelipsit din camara. In cinstea lui se scriu versuri, se organizeaza festivaluri, se semneaza acte de divort. Nepretuit, râvnit, savurat, vinul da de multe ori valoarea lucrurilor.
De câteva zile, Piata Chiriac din Craiova este luata cu asalt. Pe de o parte de cultivatorii de vita-de-vie, pe de alta parte de cumparatori. Este sezon. Se face vinul!
„Abia astazi am venit“, arata Daniel Simion, din Daneti, spre masina umpluta la jumate cu saci, din care zaibarelul se iteste in ciorchini negri zemosi. „Zece mii kilu’, cât sa-l dau. S-a facut vie destula anu’ asta, nu ca anul trecut. Lasam din pret, sa-l dam“.
La Constantin Ionescu, gama e mai variata, la fel si pretul. „Zaibarul cu zece, «omieunu» tot la zece, ananasu’ la doispe… Scot vreo zece tone anul asta, a fost timp bun de struguri! E cam greu acum, la inceput, da’ cumpara românu’, ca n-are incotro: pai, tai un porc si nu bei un pahar cu vin?! Asta n-are cum sa lipseasca, e lege!… Haideti, marfa de la Castranova, dai un pol si iei… un sac“, insaileaza Ionescu repede versuri pentru auzul fin al cumparatorilor.
„Daca n-ai vin esti sarac!“
In timpul asta, la Calopar, Marin Patruna stoarce de zor in putina. Secondat de sotie, omul invârte o unealta mesterita de un vecin, asemanatoare masinii de tocat carne. Pe-o parte indeasa cu mâna ciorchinii intregi, pe partea cealalta curge mustuiala in butoi.
„De când ma stiu fac vin, de mic copil. La tara, daca n-ai vin esti sarac“, decreteaza barbatul, fara sa se opreasca din munca. „300 – 350 de litri, pe sortimente: ananas, zaibar, gama neagra si ceva albitura – tamâioasa si algeriana. Cules, stors, pus la limpezit vreo opt zile, cu zahar – doua kile la 50 de litri – cu o crenguta de busuioc si niste pelin, in patruj’ de zile e bun. De Sfântul Dumitru tai oaia, chem neamurile si dau cep la butoi: facem petrecere mare!“.
Stiati ca?
Vinurile albe se servesc dupa ce au fost racite la 10-12 grade Celsius. Vinul rosu se serveste la temperatura camerei. Se desface cu cel putin jumatate de ora inainte de servire pentru a fi lasat sa respire. Se folosesc pahare in forma de lalea cu deschidere larga pentru a favoriza perceperea aromelor si buchetului.
Vinurile albe se consuma de preferinta tinere, adica „sa nu-si fi sarbatorit ziua de nastere“.
Vinurile rosii se consuma dupa o perioada de maturare de cel putin noua luni.
Când vinul are o aciditate ridicata, se simte gustul de „acru“, iar când aceasta este scazuta, vinul este plat, lipsit de viata.
Vinul trebuie sa fie vioi si fructuos, dupa o-nghititura sa te faca sa mai ceri un pahar sau… o sticla!