In aceasta luna, o noua carte de Stephen King, intitulata „Colorado Kid“, a aparut la Editura Nemira, in COLECŢIA sUSPANS. Cartea are 144 de pagini si a fost tradusa de Gabriel Stoian. Celebrul scriitor contemporan, Stephen King, constata: „E o nebunie sa suporti asta si totusi sa-ti pastrezi sanatatea mintala, dar e si frumos. Eu scriu ca sa aflu ce gândesc, iar scriind Colorado Kid am aflat ca poate – zic doar probabil – frumusetea misterului este cea care ne ingaduie sa traim sanatosi la minte in vreme ce ne cârmim trupurile fragile prin lumea in care demolarea este cuvânt de ordine. Mereu dorim sa atingem luminile de pe cer si vrem mereu sa stim de unde a aparut Colorado Kid (pentru ca lumea e plina de oameni ca el). Poate ca a dori e mai bine decât a sti.“
Alta carte scrisa de acelasi autor, „Christine“, a aparut la aceeasi editura si in aceeasi colectie, traducerea din engleza fiind facuta de Dana Sarca. Un mit american devine un fioros cosmar pe patru roti si paradisul, iluzoriu infern… „Christine“: o bizara si cutremuratoare idila magica, o tandra si salbatica relatie erotica intre un vechi automobil si tânarul lui posesor, o poveste de dragoste stranie cu deznodamânt catastrofal, in care seductia, gelozia si razbunarea ating intensitati monstruoase si ucigase… Iata un fragment, ilustrativ: „Oh, dar teroarea exista, era reala si ceva se va intâmpla. Era convinsa. Fusese socata sa afle ca Arnie a fost arestat pentru contrabanda, dar acea reactie nu fusese nici pe departe atât de puternica precum frica bolnavicioasa pe care o simtise cu câteva zile inainte, când citise ce li se intâmplase lui Buddy Repperton si celorlalti doi baieti in ziua aceea, când primul ei gând teribil, nebunesc si cumva sigur fusese: Christine“.
Stephen Edwin King are 59 de ani, este licentiat in limba engleza la Universitatea Maine din Orono si a debutat in 1974 cu romanul „Carrie“. Dupa aproape treizeci de ani in care a publicat in principal romane horror foarte populare („Christine“, „Apocalipsa“, „Orasul bântuit“ etc.), el a primit medalia National Book Foundation pentru „Aport deosebit in literatura americana“ si Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate si King acorda permisiunea studentilor la regie sa filmeze adaptari ale povestirilor sale pentru suma simbolica de un dolar. In acelasi timp, s-a estimat ca venitul lui anual este de patruzeci de milioane de dolari. Ca o ironie a sortii, el a declarat ca detesta sarbatoarea de Halloween. La aceeasi editura Nemira vor aparea in curând ultimele sale doua romane: „Mobilul“ si „Povestea lui Lisey“.
De asemenea, Eve Ensler e câstigatoarea, cu „Monoloagele vaginului“, a premiului Obie. Aceasta este actrita, scriitoare consacrata si director artistic al unei institutii nonprofit, care militeaza pentru stoparea violentei, libertatea si siguranta deplina a femeii. In pofida faptului ca „Monoloagele vaginului“ este una dintre cartile cele mai controversate ale ultimilor ani, succesul punerii in scena a textului a fost aproape garantat. Un spectacol frust, incitant, lipsit de prejudecati.
Si exemplele pot continua. Ce se-ntelege dintr-o asemenea stare de fapt? Ca scriitorii americani si cei din tarile Europei Occidentale traiesc excelent. In prezent, nu cred ca exista vreun scriitor adevarat din aceste tari care sa traiasca sub limita decentei. In România de azi, toti cei care au fost in fruntea trebii le-au spus poetilor, prozatorilor, eseistilor, dramaturgilor etc. ca peste tot in lume scriitorii adevarati o duc greu. De câte ori nu s-au straduit sa le inoculeze aceasta idee. La handicapul ca limba româna nu este o limba de larga circulatie se mai adauga mizeria, saracia. Am vazut scriitori români valorosi care nu aveau ce pune pe masa copiilor lor. Am vazut poeti bolnavi, plini de paduchi, desi mari critici literari contemporani se pronuntasera asupra valorii lor de necontestat. Am vazut scriitori care s-au sinucis. Si toate acestea in România de azi. Se stie ca literatura este arta cea mai complexa, insa spre deosebire de celelalte arte nu are limbaj universal. Daca ar fi avut acelasi limbaj precum celelalte arte, am indoieli serioase ca ar mai fi ramas vreun scriitor adevarat in România. Scriitorii care au refuzat sa publice in regimul comunist au sperat când la sefia USR a venit criticul literar Nicolae Manolescu. Acesta a afirmat ca incepând cu 2006 lecturile publice se vor plati cu 200 de euro, o data pe an, iar altii vor beneficia de burse, de diverse facilitati financiare. In Craiova, ca aproape peste tot in provincie, nu se intâmpla asa ceva. Beneficiarii sunt aceiasi scriitori proletcultisti, aceiasi lingai ai lui Ceausescu care scriau texte patriotarde si care nu uitau niciodata sa-i trimita in (pre)ziua aniversarii felicitari si „telegrame de adeziune“.
