Ca la orice sarbatoare – sau zi obisnuita! – femeile sunt singurele care stiu rostul treburilor inainte de Paste. La oras ori la tara, ele conduc si executa cu succes toate actiunile obligatorii acestei zile, de la curatenie si preparatul mâncarurilor, pâna la incondeiatul oualor. Mai fara voie – dar mai mult cu voie – barbatii stau deoparte si le admira neobositi priceperea!
Ultima saptamâna, ultima zi inainte de Paste. Giubega este in fierbere. Peste orice gard ti-ai arunca privirea, vezi câte un pres scuturat in graba, câte un geam de la drum spalat a treia, a patra oara, câte o cratita mutata din camara in bucataria de vara. Un du-te-vino neincetat, in care pricipalii eroi sunt… femeile.
Curatenie in lada de… inmormântare
De 79 de ani, maica Angela Nicola stie un lucru: curatenia e sfânta. „De Paste e lege, mama, sa faci curat: si in suflet, si in casa, acolo unde stai tu cu familia ta. Sa ai asternutu’ ca lacrima, masa oglinda, dusumeaua luna. Unde calci tu, cu ai tai, sa nu te murdaresti de nimica!“. Asa a invatat-o maica Angela si pe fie-sa. Acum, la 60 de ani, Mariei nu-i scapa nimic inainte de Paste: nici un stergar pus la pastare, nici o farfurie tinuta de buna, la dulap. Toate sunt scoase cu grija, analizate pe toate partile, sa nu aiba te miri ce gaura ori spartura. Le spala apoi ori le scutura si le asaza la loc, cu luare-aminte, pân-o fi nevoie de ele.
Lada de zestre nu scapa nici ea nedereticata. Chiar daca, in trecerea vremii, din zestrea Angelei nu a mai ramas mare lucru, lucrurile de acolo au un pret la fel de mare ca si acelea cu care, acum 50-60 de ani, fetiscana ochioasa s-a maritat.
„Am pus hainele de groapa in ea. Pai, un’ sa le tin? Aci se pastreaza bine, e lemnu’ bun, fara boala“, zice multumita, ridicând capacul pentru verificare. „Baticuri si batiste, cum se da – sa tot fie vreo 70-80, lenjerie, prosoape, paturi, asternut, haine cu ciorapi cu tot… Am pus aci trei costume. Nu le iau pe toate, pacatele mele, da’ sa aiba copiii de unde alege sa-mi dea“, enumera maica Angela toata averea ei. „Le-am scuturat pe fiecare de molii, le-am pus si niste naftalina, sa se pastreze. La anu’ daca mai sunt aci, le iau din nou la scuturat!“.
Gatitul, inceput de o saptamâna
I s-a dus vestea trei comune de jur-imprejur: Leana a lu’ Tita – tot Nicola pe buletin – e neintrecuta la bucatarie. Nu-i vorba, nici cumetrele de pe linie nu sunt de lepadat, dar Leana – care mai e si soacra vicelui, deci om cu greutate in sat – e peste poate de priceputa. La nunti, botezuri ori pomeni, ea e prima chemata: nu la distractie, ci la bucatarie, unde stie sa-nvârteasca oalele ca la circ!
„La Tita la cununie, aici la Marcu, la pomeni, la Piruica tot pentr-un mort, la Firanescu si la mort, si la pomana, la Mititelu tot asa, la Cojocaru de la politie, in Galicea“, enumera femeia mesele pregatite de-a lungul timpului. „Ma stiu toti, ma cheama mereu!“, râde cu fala, stergându-si mâinile zdravene de sortul din brâu.
De Paste insa, s-a pastrat numai pentru familie. Si chiar asa, la guri putine, a inceput pregatirile de-o saptamâna! „Am taiat curcanul din timp, sa nu pierd vremea. Arvuna la miel am dat-o tot asa. Mi l-a adus baiatul ieri. L-am taiat, desfacut, impartit. Acum pusai de stufat: cu un pic de vin alb, cu niste catei de usuroi, ficatii opriti de la curcan si de la vreo trei-patru pasari“, explica Leana ingredientele felului traditional de Paste. Cât despre restul mâncarurilor care-i vor umple mâine masa… „Niste aperitive, acolo, de pofta, drob, friptura de miel, de curcan, de pasare, bureti. Oua rosii, cum trebuie, si niste cozonac. Framântai deja vreo zece tavi, ca mai vin in vizita si-mi cer la pachet. Acu’ puneam faina la cornulete – cu margarina, nu cu untura! Mai pe seara, sa-mi fac timp sa bag si o negresa la cuptor. E cu cacao, le place copilasilor!“, mai apuca Leana sa zica, pâna sa scoata cozonacii gata rumeniti…
Incondeiatul… cu frunza
Joia Mare e zi… mare. Si mai mari si mai mititele, femeile iau o pauza de la alte treburi si se ocupa de cea mai frumoasa cazna a saptamânii: vopsitul si incondeiatul oualor. Cât e ziulica de lunga, mâinile pricepute n-au odihna: spala, sterg, fierb, deseneaza, vopsesc, sterg iarasi. Rând pe rând, cosurile bine spalate si unse cu grasime sa straluceasca, primenite apoi cu stergare cusute de mâna se umplu de oua rosii.
Lenuta Nicola – fara legatura nici cu Angela, nici cu Leana – are 48 de ani. Când era mai tânara – zice ea oftând – nu gaseai in toata Giubega oua mai frumoase ca alea scoase din mâinile ei. Când le-mpartea la hora-n sat, se facea coada sa apuce fiecare macar unul!
„Le puneam la fiert. Le stergeam apoi cu grija. Intr-un chipcel de masina topeam ceara de albine. Incondeiam apoi cu o tepsoara de lemn: flori, romburi, patrate, linii si valurele, punctisoare, crucea sfânta ori pasarele. Apoi le puneam in vopsea. Le scoteam, le stergeam cu un prosop bun. Cu o cârpita inmuiata-n ulei le frecam apoi sa luceasca“, povesteste Lenuta intregul ritual pe care, la tinerete, il urma cu sfintenie. De când i-au crescut copiii insa, iar gospodaria s-a marit si ingreunat, incondeiatul s-a mai scurtat nitel.
„Cu frunza. Se fac mai repede… Aleg cele mai frumoase frunze din gradina, le spal bine si le lipesc pe oul alb, pe care il vâr apoi intr-un ciorap, strâns bine sa nu se miste. Ciorapul cu tot cu ou si frunza il las câteva minute in oala cu vopsea, sa se prinda. Scot ciorapul din oala, oul din ciorap, frunza de pe ou. Ce ramâne – o minunatie!“.
Deliciul Pastelui
Pentru tinerelele si inca nepriceputele bucatarese, Leana a lu’ Tita dezvaluie una dintre retetele ei de mare succes in Giubega.
Bureti: „Se iau matele de la miel, se spala, se spinteca. Burta se curata frumos, se rade, se opareste intr-o apa fierbinte, se spala bine, se freaca puternic cu sare. Ficatul cu inima si bosogii se lasa in apa rece sa iasa sângele. Se oparesc toate, se pun la fiert. Dupa aceea, se scot si se toaca. Zeama de la bureti se lasa sa se limpezeasca, se strecoara si se pune la oala. Iar la fiert, cu ceapa si morcov. Dup-aia se pune niste bulion – putin, nu mult! Toata tocatura se rastoarna acolo si se unteste. La sfârsit se adauga leustean cu patrunjel. Se stinge focu’, se drege cu un ou sau doua – dupa cantitate. Si… se serveste la strachina“.
