Antologia de poezii „Lacrima linistii“ a poetului Grigore Vieru, aparuta la Editura „Fundatia Scrisul Românesc“, a fost lansata sâmbata, 9 aprilie, in foaierul Teatrului National „Marin Sorescu“ din Craiova, inscriindu-se in programul manifestarilor pentru „Ziua Basarabiei si Bucovinei“. Cartea are aproape 240 de pagini, este prefatata de primarul Craiovei, Antonie Solomon, in aceasta fiind si câteva poezii inedite. De asemenea, postfata acestui volum este scrisa de scriitorul Tudor Nedelcea, presedintele Fundatiei. Sa nu se inteleaga gresit ca primarul Solomon si-ar atribui calitati de critic literar. In prefata, acesta nu face altceva decât sa-si exprime admiratia fata de cel mai important poet basarabean contemporan: „Sa scriu despre Grigore Vieru este un lucru extrem de dificil oricât as solomoni eu cuvintele, fiindca ori de câte ori as incerca sa ma ridic la inaltimea acestui intelept, nu gasesc cuvintele cele mai potrivite ca sa caracterizez aceasta personalitate a scrisului românesc“.
La lansare, foaierul a fost arhiplin cu români din toate colturile lumii. Marii absenti au fost academicienii basarabeni Nicolae Dabija si Mihai Cimpoi, probabil, din motive de sanatate. In schimb, au fost prezente personalitati culturale de seama precum: Andrei Sorel, Victor Craciun, Theodor Codreanu, Andrei Strâmbeanu, Viorel Dinescu, Fanus Bailesteanu, Marcel Guguianu, Tudor Gheorghe, Vasile Tarâteanu si multi altii. Pesimismul vorbitorilor era justificat. Grigore Vieru parca adunase in suflet toate suferintele limbii române.
Nu cred ca vreun alt poet român contemporan, indiferent de nume, ar fi riscat atât de mult pentru conservarea limbii române intr-un univers concentrationar. Poetul a scris articole de critica de arta si literatura, a facut gazetarie, a tradus in limba româna, a obtinut numeroase premii nationale si internationale. Multe din textele sale au fost puse pe muzica. Grigore Vieru este un impatimit al muzicii clasice, dar mai presus de aceasta este doina. Si mai presus de doina, pentru poet, este limba româna – marea obsesie a acestuia – pe care a conservat-o cu har ca nimeni altul.
