O alta „bogatie“ a locuitorilor din Sadova, de aceasta data sufleteasca, despre care ei nu se sfiesc sa vorbeasca, o reprezinta copilaria lui Mugur Mihaescu, alias Garcea. Batrânii satului care i-au cunoscut familia – tatal, Stefan Mihaescu, si mama, Dorina Mihaescu – il numesc pe Mugur un „Nica al oltenilor“.
„Cine nu a auzit de Garcea? E de-al nostru, din Sadova… A crescut sub ochii nostri! E mândria si bogatia noastra. Este Nica al oltenilor!“.
Este primul lucru pe care il spun satenii din Sadova. Si stiu aceasta mai bine ca orice. L-au vazut pe Mugur crescând, pasind pragul clasei I la Scoala din Sadova. „Aici a facut scoala primara. Mama sa, doamna Dorina, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, i-a indrumat pasii in viata. Si pentru ca dumneaei iubea muzica, l-a dat si pe baiat la unul dintre lautarii satului sa invete sa cânte la vioara, de la patru, cinci ani. Dar lui nu i-a placut!“, a spus cea care i-a pus condeiul in mâna pentru prima data, Alexandrina Diaconescu, invatatoarea lui Mugur.
Si de aici incep toate. Cufundata in amintiri, invatatoarea lui Mugur incepe sa depene intâmplari din copilaria artistului de azi. „Mugur era un copil exceptional. Un copil destul de cuminte, cu care nu te plictiseai niciodata. Din când in când, mai facea si boroboate specifice vârstei lui, ca doar, de, era copil ca toti ceilalti. Dar nu sarea calul. Studios, inteligent, dar si mucalit… La toate serbarile de la scoala, cu brigazile artistice, cum era pe atunci, Mugur era in centrul atentiei. Când se pornea pe spus zgoande, cu greu il mai opreai…“, a povestit Alexandrina Diaconescu.
O legatura de familie
Legatura invatatoarei cu Mugur de atunci, Garcea de azi, este una extrem de strânsa si motivele sunt multe. „Toate amintirile mele sunt legate de familia lui Mugur. Am trait alaturi de ei. Ii respectam din tot sufletul pentru ca aveam pe cine. Erau nasii nostri de bastina. Nasa Dorina, mama lui Mugur, era o femeie aparte, cum putine iti este dat sa intâlnesti. O profesoara fara egal, un om minunat, care stia sa faca si pe taranul, dar si pe boierul. Dupa ce-si termina programul la scoala muncea cot la cot cu sotul ei, nasul Fanel, tatal lui Mugur, in gospodarie. Nu se codeau de munca. Era o minunatie sa stai cu ei de vorba. Pacat ca i-a luat Dumnezeu prea de tineri!“, continua invatatoarea. Rasfoind parca intr-un jurnal al amintirilor, Alexandrina face o pauza, trage un pic de aer in piept si continua firul povestirilor. E pacat sa o opresti. Datorita ei, prin fata iti trec fragmente din viata si copilaria lui Garcea de azi. „Mi-l amintesc pe Mugur al nostru ca tare mult ii mai placea sa pescuiasca. Aceasta pasiune a mostenit-o de la tatal sau, nasul Fanel. Pleca in toiul noptii cu unditele pe spinare si se intorcea acasa când mijea de ziua. Si Mugur facea la fel. Isi aduna toti verisorii sus, pe coasta dealului, si pleca la pescuit cu ei. Veneau uzi pâna la gât, dar multumiti ca au prins peste. Si azi poate ca nu ar fi renuntat la aceste reuniuni de familie, daca «copilul de atunci» avea la cine sa mai vina acasa. Insa, acum casa batrâneasca este goala. La cine sa mai vina. Mai trece prin sat, ce e drept, mai rar, dar trece. Sa nu credeti ca ne-a uitat! Mugur nu uita pe nimeni dintre ai lui. Si când spun acest lucru il spun cu drag, pentru ca si eu am contribuit la educatia lui. Am si eu o particica din acest merit. Dar cel mai mult il are mama sa… Pe dumneaei a mostenit-o in toate. Pacat ca nu a trait sa vada ce a ajuns el azi. I-a dorit tot binele. Si mai mult decât toate l-a vrut om cu carte“… Invatatoarea se opreste din povestit pentru a-si sterge o lacrima ajunsa in coltul gurii… Se vede de la distanta ca a iubit-o si a respectat-o mult pe mama lui Mugur… Cu ochii in lacrimi, femeia reincepe sa-si depene amintirile: „Familia sa ar fi vrut sa urmeze Facultatea de Automatica. Nu-i placea, dar a terminat-o de dragul lor. Si la liceu a intrat cu 9.50 la mate-fizica. Le-a facut pe plac alor lui, desi el indragea artele… partea literara. Acest lucru se poate vedea azi din programele pe care le face“, se opreste invatatoarea si un zâmbet ii lumineaza fata. „E vedeta noastra. De multe ori ne e necaz ca ne face de râs in emisiunile sale, in special in «Vacanta Mare», dar ne-am obisnuit. A transpus in film extraordinar de bine obiceiurile sadovenilor. De la nunta si pâna la pomana, femeile satului isi pun prajiturile in sort, cum face el când interpreteaza personajul Leana. Si vorbirea cu dezacorduri este tot o caracteristica a Sadovei. Nu stiu cum se intâmpla, dar toti de pe aici vorbesc cu dezacorduri: «tâs placu», «iezâsta o esplicatie!»“.
Mugur Mihaescu, cetatean de onoare
De la cel mai mic si pâna la edilul-sef al comunei, Vasile Jianu, toata lumea se mândreste cu Mugur Mihaescu. Si pentru ca acest lucru sa ramâna pe vecie, primarul Sadovei ne-a dezvaluit un mic secret. „Pâna acum nu am spus acest lucru nimanui. Intentionam ca in acest an sa-l facem pe Mugur cetatean de onoare al Sadovei. Cred ca nu ne va refuza. Datorita lui am ajuns «vedete» si in America!“, a concluzionat primarul.
Contactat telefonic, artistul Mugur Mihaescu a declarat ca in prezent se afla intr-un turneu in SUA. Detalii despre copilaria sa petrecuta in Sadova vom primi dupa 6 februarie, când acesta va reveni in tara.
