Cele zece volume ale lui Iuliu A. Zanne, restituite culturii române intr-o editie anastatica
Poate parea surprinzator pentru unii, dar o carte poate schimba destinul unui popor. Cind, la incheierea Pacii de la Versailles, in 1919, se punea problema Transilvaniei, iar România era considerata o tara fara identitate spirituala si culturala, Ionel Bratianu a intors situatia in favoarea sa folosindu-se de o carte. De fapt, de cele zece volume ale „Proverbelor românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria si Macedonia“, lucrare monumentala, inchegata sub forma editoriala de Iuliu A. Zanne, la sfirsitul secolului al XIX-lea. In fata unei asemenea dovezi, nici una dintre partile implicate in negocierea reimpartirii spatiului european nu a avut vreun contraargument si nu a putut aduce o marturie de o asemenea „greutate“ si anvergura.
A fost nevoie de o suta de ani – atita timp a trecut de la aparitia „Proverbelor românilor…“- ca sa aiba cineva curajul de a recupera si de a pune in locul meritat aceasta opera. Cele sapte mii de pagini ale lui Iuliu A. Zanne se regasesc astazi, intr-o prima reeditare, in cele zece volume aparute – intr-un timp record, judecind dupa volumul de munca – la Editura Scara, intr-o editie anastatica.
Fie ca ne place sau nu, traim intr-o lume dominata de economic si poate ca efortul editurii ar fi fost inutil daca nu ar fi existat sprijinul lui George Constantin Paunescu pentru acest proiect.
„Se cuvine sa salutam fara nici o rezerva aparitia celor zece volume ale editiei anastatice «George Constantin Paunescu» ca un adevarat eveniment editorial si superior act de cultura. Printr-o actiune de mecenat, omul de afaceri George Constantin Paunescu restituie românilor de pretutindeni o opera monumentala de cultura, «Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria si Macedonia»“, a apreciat profesorul universitar Nicolae Constantinescu, seful Catedrei de Etnologie si Folclor a Universitatii din Bucuresti, la lansarea celui de-al zecelea volum al editiei anastatice a „Proverbelor…“.
Punct de vedere insusit de altfel de numerosii oameni de cultura prezenti la eveniment. „Este primul proiect cultural românesc din ultimii 15 ani dus pina la capat. Cele zece volume ale «Proverbelor… » nu impresioneaza numai prin locul pe care il ocupa intr-o biblioteca, ci isi merita intru totul acest loc“, a spus Ion Coja.
Acest demers de restituire a tezaurului spiritual al unui popor nu este, ca importanta, cu nimic mai prejos decit celelalte marturii de cultura ale românilor, a apreciat, la rindul sau, scriitorul Fanus Neagu.
Vreme de o suta de ani, nimeni nu s-a angajat in reeditarea operei lui Zanne. Este posibil ca dimensiunile neobisnuite si complexitatea editiei sa fi descurajat pe multi, dar in aceeasi masura si efortul financiar pe care demersul l-ar fi presupus. Dupa un secol, insa, ca o premiera in societatea româneasca, un om de afaceri a ales sa investeasca in cultura. Si aceasta dintr-un motiv care n-ar trebui sa fie strain pentru multi altii.
„Avem o mostenire puternica pe care prea putin o cunoastem sau vrem sa o cunoastem. Personal, promit ca nu ne vom opri aici“, a afirmat sponsorul editiei anastatice a „Proverbelor…“, George Constantin Paunescu. Pe linga sustinerea aparitiei a zece mii de exemplare, Domnia sa va sprijini si alta actiune de restituire culturala, o colectie de basme ale românilor.
„Asemanind actiunea de reeditare a acestui important tezaur de intelepciune cu operatia de recuperare a unor epave incarcate cu aur, bijuterii sau opere de arta de pe fundul marilor si oceanelor, aveam in vedere si riscurile pe care o astfel de misiune le implica. Riscuri de ordin material, caci nu se stie niciodata daca investitia va fi acoperita integral si, din acest punct de vedere, generozitatea domnului George Constantin Paunescu este deasupra oricarui interes material, echivalind cu un act de pur mecenat cultural“, completeaza profesorul Nicolae Constantinescu, intr-o prefata a „Proverbelor…“.
Pe linga reeditarea celor zece volume, Editura Scara are in intentie un al unsprezecelea, care sa cuprinda opiniile critice. Ar fi un raspuns, dupa un veac, la rugamintea lui Iuliu A. Zanne: „Voi ramine foarte indatorat acelora care vor binevoi a-mi semnala atit lipsurile, cit si greselile de orice natura care s-au putut strecura in acesta lucrare, cea dintii in felul ei in literatura noastra. Ma voi folosi de observatiile care mi se vor trimite in editia viitoare a proverbelor române asemanate cu cele straine“.
