Maia Morgenstern nu mai are nevoie de nici o prezentare. Pasiunea cu care se daruieste profesiei a plasat-o in elita artistica internationala, prezenta sa in celebrul film „Patimile lu Hristos“ aducindu-i numele pe buzele tuturor, precum si ideea unei nominalizari la Oscar. Cu toate acestea, Maia a ramas modesta, convinsa fiind ca publicul este cel care ii motiveaza prezenta pe scena.
Chiar daca are trei copii, un sot si nenumarate roluri in piese dintre cele mai cunoscute: „Patul lui Procust“, „Orient Express“, „Nostradamus“, „Patimele lui Hristos“, Maia Morgentern reuseste sa impace foarte bine viata de familie cu profesia.
Mai mult, chiar le face pe amindoua la fel de bine, asa cum putini reusesc.
„Mi-ar fi mult mai greu daca nu le-as avea pe toate cite le am. Asta este sigur!“, precizeaza artista.
Pasul cel mare
Multi se intreaba cum a ajuns marea actrita sa-l convinga pe Mel Gibson ca merita rolul din atit de controversata pelicula „Patimile lui Hristos“. Raspunsul il ofera chiar actrita. „Sheila Rubin, care este director de casting si o persoana cu o cultura aproape de speriat, o persoana care nu se multumeste sa stie si sa priveasca doar ce-i la moda si ce apare, priveste cu atentie multe filme care vin din Europa de Est, din Europa Centrala, m-a vazut intr-o coproductie româno-româna, «Patul lui Procust», realizata de doi regizori din Republica Moldova, Viorica I. si Sergiu Prodan, acum zece ani. Filmul a fost in selectia oficiala a Festivalului de la Berlin, dar, pina astazi, n-a fost vazut si in România. S-au chinuit acesti doi regizori, n-aveti idee cit entuziasm si cit suflet au pus ca sa scoata acest film. Dupa ce a asistat la proiectia filmului, directoarea de casting Sheila Rubin m-a mai vazut intr-un fim pe care l-am realizat in Polonia si m-a gasit potrivita pentru rolul din «Patimile lui Hristos», regizat si produs de Mel Gibson“.
„Frumusetea acestui film sta in universalitatea lui“
Inceputul a fost usor, la fel si interpretarea rolului, care nu i-a dat mari batai de cap actritei, caci Maia Morgenstern a simtit inca de la inceput ca poate face fata cu usurinta tuturor exigentelor regizorale de peste ocean, caci „eu veneam din România. Eu sint din România. Pentru mine niciodata nu-i prea frig, niciodata nu-i prea greu…“. Eforturile nu au lipsit insa.
„Pentru mine, frumusetea acestui film sta in universalitatea lui. O mama care isi vede copilul torturat si ucis.
Ne-am pregatit foarte serios, fiecare dintre noi invatind limba aramaica si limba latina, cei care aveau replici in latina. Aramaica este o limba straveche. Una dintre primele decizii ale lui Mel Gibson ca regizor al „Patimilor lui Hristos“ a fost ca Iisus sa vorbeasca aceeasi limba pe care Iisus, personajul istoric, a vorbit-o acum 2.000 de ani. Aceasta este aramaica, o limba semitica straveche, inrudita cu ebraica. Acesta este primul pas, in general, pentru o productie de teatru sau film: invatarea textului. Spun asta cu putina ironie, dar cu foarte mult drag si accentuez: cu responsabilitate. A fost un lucru foarte interesant, pentru ca am abordat o limba care nu se mai vorbeste. Deci nu se punea problema unui complex de superioritate sau de inferioritate. Era o distributie internationala. Parerea mea este ca era limba emotiei, era o limba necunoscuta pentru fiecare dintre noi si toti laolalta, si atunci era emotia care vorbea, era interpretarea care vorbea, nu faptul ca aveam eu cunostinte mai bogate de limba engleza sau vorbesc mai bine sau mai prost englezeste sau americanul vorbeste altfel engleza, de la el de acasa, era limbajul emotiei care lucra… Ne-ntelegeam sau nu ne intelegeam, trebuia sa comunicam si sa comunicam in mod real“, povesteste actrita.
Munca multa, daruire, dar si recunoastere. Asa s-ar putea caracteriza in citeva cuvinte activitatea de pina acum a celei care, este fara urma de indoiala, una dintre cele mai mari actrite din România, Maia Morgenstern. Totusi, dincolo de laurii succesului pe care actrita i-a cunoscut in nenumarate rinduri, Maia Morgenstern ramine asa cum o stie toata lume. Nimeni nu a schimbat-o. „In momentul in care esti recompensat cu un premiu, in momentul in care vine cineva si iti spune: este un lucru foarte important si foarte emotionant, induiosator si imi umple sufletul de bucurie, dupa care nu ramin pe nici un fel de soclu, de statuie, nu ma pietrific, nu ma transform eu insami in nici un fel de statuie, fie ea cit de aurita“, a tinut sa precizeze marea actrita.
