HAI LA LUPTA CEA MARE!

Asadar, ziua cea mare soseste; duminica mergem la vot. Si trebuie sa mergem. Altfel, degeaba bodoganim pe la colturi ori prin ziare, acuzind ba pe unii, ba pe altii. Avem ocazia sa ne exprimam sintetic parerea despre unii, despre altii. Stiu ca nu putini dintre cei multi dezamagiti refuza sa se prezinte la vot, motivind ca, totuna este cu ei sau fara ei. Nu e chiar asa; si, chiar daca ar fi, e si vina noastra. Ni se trezeste constiinta politica doar o data la patru ani. In rest, ne inchidem in cochiliile noastre, scotind din cind in cind doua antene cu care scrutam realitatea inconjuratoare; pe care insa le retragem repede.

Si nici starea de lehamite pe care o invocam adesea nu este justificata. Ma uit in jurul meu; orasul tot e in fierbere, in sarbatoare. Chipurile multicolore si mult zimbitoare ale candidatilor sint pe toate gardurile. Ba chiar mai mult, pe toata inaltimea magazinului Mercur este desfasurat pe o pinza chipul lui Dinel Staicu; marimea acestui portret este conforma cu dimensiunea personalitatii sale. Pacat ca nu se vad si picioarele; se spune ca pantofii sai sint facuti de Ceausescu, pe vremea cind era ucenic la Craiova. Pina si natura participa la acest eveniment. Dumnezeu, desi ocupat cu un contract cu Gigi Becali, a cerut teilor sa infloreasca. Parfumul lor suav atenueaza mirosul nu prea suav al gunoaielor si al campaniei electorale.

Se intimpla zilele acestea si lucruri extraordinare; de pilda, trei zile la rind o masina de maturat a trecut pe strada mea. Ceea ce nu s-a mai intimplat niciodata! Dar cel mai emotionant eveniment a fost vizita in urbea noastra a domnului Adrian Nastase, care a tinut si o cuvintare in Piata Prefecturii. Asa precum in vechea Elada, unde, atunci cind vorbea Zeus, cerul era brazdat de fulgere, tot astfel, dupa cuvintare, cerul Craiovei a fost brazdat de rachete. In noaptea ce a urmat conferintei, n-am prea putut dormi; se auzeau de afara niste zgomote puternice si continue. Abia tirziu am aflat sursa zgomotului; duduia economia! De-abia dupa ce specialistii au precizat ca fenomenul se datoreaza cresterii consumului intern, „duduiala“ s-a transformat intr-o tuse astmatica si, in cele din urma, a incetat.

Dar oamenii, oamenii simpli, ca de pilda cei din cartierul meu, sint adinc ancorati in realitate si patrund sinergia faptelor; nu se mai discuta decit despre alegeri. Precupeata mea, o data cu sacosa de rosii cumparate, imi serveste si amanunte despre candidati. Le cunoaste programul, le cunoaste calitatile (defecte n-are nici unul). La fel fetele de la piine sau de la alimentara sint vrajite de meandrele concretului. La crisma lui nea Gogu nu se mai joaca nici table, nici sah. Oamenii privesc cu gravitate paharele ce le stau in fata si vorbesc tot despre alegeri. „Au facut si astia cite ceva“, „Ce anume?“, riposteaza altul. „Uite, soseaua de centura!“. Vine replica: „pe care Bulucea a inaugurat-o de vreo trei ori, ca sa scoata ochii la oameni“. Finalul: „Voi, astia din opozitie, exagerati; n-a scos ochii decit la un singur om; si numai un singur ochi“. Pe masura ce paharele se schimba, hotaririle devin certitudini. „Voi vota cu drag cu Dragu“. „Ne vom buluci cu toti sa-l votam pe Bulucea!“ Numai Flori, femeia care locuieste intr-o groapa, e disperata; si-a zdrobit ambele miini cind un obiect greu i-a cazut peste ele. „Cum voi vota pe dragii nostri candidati?“ – se lamenteaza Flori. O linistesc, spunindu-i ca poate vota si cu picioarele, fiindca multi vor proceda la fel!

La farmacie, unde merg sa-mi cumpar ceva calmante pentru marele eveniment, mai multi batrini stau la coada. O batrinica ii spune vecinei de coada: „N-am gasit toate medicamentele, dar sper sa traiesc pina duminica; n-as putea muri linistita daca nu mi-as indeplini indatorirea cetateneasca, votind pentru a asigura un viitor fericit, la fel ca prezentul“. Dupa care ii spune farmacistei care ii calculase pretul medicamentelor: „Renunt, maica, nu-mi ajung banii“.

Dar cel mai mult se bucura ciinii comunitari din cartier; luind cunostinta de promisiunile facute de candidati, sint siguri ca dupa alegeri vor deveni din ciini vagabonzi ciini utilitari: vor fi pusi sa defileze prin oras cu covrigii in coada!

Si, intr-adevar, promisiunile facute certifica faptul ca, dupa alegeri, ori coboara raiul peste romani, ori urca romanii in rai. Ultima varianta e mai plauzibila.

Toate promisiunile facute, indiferent de cine, au un caracter formal si propagandistic, atit timp cit nu se precizeaza cum se va realiza promisiunea, in cit timp, care e costul ei si de unde se iau banii. In plus, toti isi fundamenteaza realizarea promisiunilor facute pe eventualitatea atragerii de capital strain, de investitori straini. Care investitori nu s-au ingramadit pina acum si n-au nici un motiv sa se inghesuie nici in viitor. Cel putin, partidul de guvernamint este convins de lucrul acesta, caci in amplul program publicat in presa se vorbeste despre sprijinirea marilor intreprinderi craiovene cu capital majoritar de stat si nu despre privatizarea lor. De fapt, programul prezentat este in multe sectiuni copie a programului prezentat acum patru ani. Ca dovada, se prevede amenajarea pe stadionul „Oblemenco“ a unei instalatii de nocturna. Or, dupa cite se pare, aceasta instalatie exista deja.

Dar astea sint simpe amanunte. Alegatorul este factorul determinant. Or, romanul, cu firea lui vesela, una gindeste, si alta voteaza.

Nu stiu cine va cistiga; dar stiu sigur cine va pierde. Tinind seama de calitatea clasei politice, cei care vor pierde vor fi alegatorii.

Oricum, e un progres; vom pierde pe mina noastra!