• La singurul Spital Militar din Oltenia s-a iscat un scandal, alimentat de trei ministere: Ministerul Apărării, Sănătăţii şi Educaţiei, din cauza orgoliilor unor doctori militari şi civili • Comandantul Spitalului Militar pare speriat de medicii universitari craioveni şi-i acuză că i-ar fi „călcat“ abuziv unitatea prin infiinţarea ilegală a unei clinici universitare • Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) Craiova, prof. univ. dr. Tudorel Ciurea, nu inţelege supărarea comandantului şi-i aminteşte că, la cererea sa, a fost infiinţată Clinica de boli infecţioase şi epidemiologie din cadrul Spitalului Militar de Urgenţă „Ştefan Odobleja“ • Conform noii legi a spitalelor, care va intra in vigoare de la 1 ianuarie 2004, prin crearea a cel puţin două clinici universitare in cadrul Spitalului Militar, unitatea va căpăta statut de spital clinic universitar, iar funcţia de conducere va fi ocupată de un cadru didactic universitar • In prezent, spitalul funcţionează ca unitate militară al cărei şef este un medic militar, numit de Ministerul Apărării Naţionale, şi găzduieşte ilegal o clinică universitară creată prin „căsătoria nelegitimă dintre disciplinele epidemiologie şi boli infecţioase“ • In timp ce medici cu funcţii de răspundere, civili sau militari, işi exersează abilitatea intocmind tot felul de hirtii, sistemul sanitar romanesc se prăbuşeşte, iar ministerului, care ar trebui să coordoneze activitatea, i se schimbă şeful mai des decit lenjeria murdară a bolnavilor
iRăzboiul dintre conducerea Spitalului Militar de Urgenţă „Ştefan Odobleja“ Craiova şi universitari a inceput in anul 1999, cind nimeni nu se gindea ce scandal urmează să izbucnească. Şi totul, din cauza orgoliilor unor medici.
Cadre universitare pe bază de atestat
Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) Craiova a incheiat, in urmă cu cinci ani, un protocol cu Spitalul Militar Craiova, valabil in anul şcolar 1999-2000. Prin acest protocol, spitalul se obliga să pună la dispoziţia UMF baza materială cu dotările aferente pentru stagiile şi lucrările de medicină internă, chirurgie, stomatologie şi epidemiologie. UMF se obliga „ca activităţile didactice din cadrul Spitalului Militar să fie desfăşurate de medicii spitalului confirmaţi drept cadre didactice“ (art. 5, alineat a, din protocolul incheiat in 5 octombrie 1999).
Inţelegerea dintre UMF şi conducerea Spitalului Militar pare cel puţin ciudată, pentru că statutul de cadru didactic universitar se obţine in alt mod decit cel menţionat in inţelegere, iar UMF, oricit de autonomă ar fi, nu poate incălca Legea invăţămintului. Extrapolind obligaţia pe care şi-a asumat-o UMF faţă de Spitalul Militar, putem spune că orice persoană cu studii superioare poate obţine statutul de cadru didactic universitar prin simpla confirmare a instituţiei de invăţămint superior.
Inainte de incheierea acelui protocol, o parte a conducerii UMF Craiova a vizitat Spitalul Militar, ajungind la concluzia că baza materială a acestuia poate fi folosită ca bază de studii pentru colegiul din cadrul unităţii de invăţămint superior. Cu aceeaşi ocazie, s-ar fi pus şi bazele unei inţelegeri tacite, conform căreia medicii militari, puţini la număr, puteau să predea la UMF, la inceput ca profesori asociaţi, fiind plătiţi cu ora, apoi o parte dintre ei ar fi putut să se prezinte la un examen de şef de lucrări, ce ar fi trebuit organizat in scurt timp. In acest fel, ar fi ajuns cadre didactice universitare, sărind citeva etape obligatorii pentru obţinerea acestui statut. Nimeni nu vrea să-şi amintească de ce protocolul nu a fost prelungit, de ce relaţiile UMF cu spitalul s-au răcit intr-atit, incit fiecare parte a inceput să lucreze pe alte planuri decit cele ale bunei inţelegeri.
Unitate militară pe post de poligon de incercări
In septembrie 2001, de la MApN a venit un ordin care a declanşat războiul din Spitalul Militar, punindu-l pe director, col. dr. Nicolae Cheiţă, intr-o situaţie dificilă. Colonelul trebuia să aleagă intre respectarea unui ordin semnat de superiorul său pe linie militară, ministrul Mircea Paşcu – care viza transformarea Secţiei de boli infecţioase intr-o „Clinică de boli infecţioase şi epidemiologie“ – sau nerespectarea ordinului şi suportarea consecinţelor care decurg din regulamentele militare.
După cum susţine Cheiţă, ordinul fusese emis la propunerea şefului Direcţiei Asistenţă Medicală din MApN, generalul Petru Chertic, al cărui fin şi nepot era col. dr.(r) Vasile Melinte. La acea dată, finul generalului deţinea funcţia de şef al Laboratorului de medicină preventivă şi infecţii nozocromiale din cadrul Spitalului Militar, laborator care, conform ordinului, urma să fie „căsătorit nelegitim“ cu Secţia de boli infecţioase.
Doctorul Melinte, in viziunea generalului, urma să fie numit şeful viitoarei clinici, „năşită“ de general. Asta pentru că doctorul era şi cadru universitar la UMF Craiova.
Neavind pe unde scoate cămaşa, Nicolae Cheiţă a ales calea respectării ordinului dat de superior şi a trimis către UMF o adresă prin care ruga instituţia de invăţămint să „intervină la Ministerul Sănătăţii şi la Ministerul Educaţiei pentru infiinţarea, in cadrul Spitalului Militar de Urgenţă «Dr. Ştefan Odobleja» Craiova, a unei Clinici de boli infecţioase şi epidemiologie“, menţionind că „Ministerul Apărării Naţionale, prin Ordinul nr.149 /14.09.2001, a aprobat infiinţarea acestei clinici“.
Melinte, şef peste o clinică inexistentă
De acum incolo, de toată corespondenţa cu cele trei ministere pentru infiinţarea „Clinicii de boli infecţioase şi epidemiologie“ se va ocupa UMF Craiova. Ministerul Sănătăţii, pentru că nu a găsit in nomenclator denumirea clinicii – aşa cum a fost propusă de MApN -, a dat avizul pentru infiinţarea unei „Clinici de boli infecţioase“.
Treburile se incurcă definitiv, pentru că, in februarie 2003, Ministerul Educaţiei şi Cercetării işi dă acordul pentru infiinţarea unui „Laborator clinic de infecţii nozocomiale şi medicină preventivă“, care este cu totul altceva decit işi dorise generalul Chertic şi decit aprobase Ministerul Sănătăţii.
Chiar şi MApN s-a dumirit, după pensionarea generalului Chertic, de faptul că nu poate cupla epidemiologia cu bolile infecţioase. Pe 7 martie 2003, Direcţia Asistenţă Medicală din cadrul MApN a anunţat UMF Craiova că este de acord cu propunerea acesteia de a-l numi pe col. dr. (r) Vasile Melinte in funcţia de „şef Secţie clinică boli infecţioase“ din cadrul Spitalului Militar Craiova. Dintr-o dată, armata a renunţat la căsătoria neoficială dintre epidemiologie şi boli infecţioase, dar nu a renunţat la dr. Melinte, pentru care roagă UMF să facă demersurile necesare numirii acestuia.
Cu toate astea, in 17 august 2003, cum susţine dr. Melinte, s-a infiinţat Clinica de boli infecţioase şi epidemiologie la Spitalul Militar Craiova. Dovadă că, pe clădirea in care işi desfăşoară activitatea doctorul tronează o placă pe care scrie „Clinica de boli infecţioase şi epidemiologie“, iar Vasile Melinte se crede şeful acestei clinici. El se bazează pe faptul că fostul ministru al sănătăţii, Daniela Bartoş, il numise, prin ordin, „şef Secţie clinică boli infecţioase“, care n-are nici o legătură cu „parohia“ peste care işi inchipuie că este şef. Mai mult, comandantul Cheiţă susţine că şi această numire cu cintec este ilegală, pentru că Vasile Melinte este cadru universitar la disciplina Epidemiologie, şi nu Boli infecţioase.
Cine minte?
Comandantul Spitalului Militar Craiova, dr. col Nicolae Cheiţă, susţine că asta e o mare ilegalitate: „Ministrul sănătăţii nu avea dreptul să numească un şef de clinică intr-un spital militar. Domnia sa, pentru proprietatea armatei, are drept de avizare, şi nu de numire. Pe clădirea in care funcţionează ceea ce crede UMF că este clinică şi-a pus dr. Melinte o placă pe care scrie Clinica de boli infecţioase şi epidemiologie, iar pe uşa cabinetului său este inscripţionată sigla UMF, sub titlul său de conferenţiar universitar. Doctorul Melinte nu inţelege (?!) că şi-a pus firmă la o clinică infiinţată ilegal. Acolo unde şi-a pus el placa este Secţia de boli infecţioase. Aduce studenţi fără să aibă aprobarea nimănui şi fără să realizeze că lucrează intr-o unitate cu regim militar. Nefiind nici o clinică, inseamnă că studenţii care şi-au făcut stagiile de practică acolo le-au făcut degeaba şi mă intreb cum figurează ei in scriptele UMF din acest punct de vedere“.
Rectorul UMF Craiova, prof. univ. dr. Tudorel Ciurea, susţine insă contrariul: „Există toate aprobările necesare funcţionării clinicii universitare din Spitalul Militar Craiova. Dacă domnul comandant nu vrea să le ia in seamă este o chestiune care-l priveşte. Clinica unde a fost numit conf. univ. dr. Vasile Melinte a fost infiinţată chiar la cererea pe care ne-a adresat-o comandantul. Sint in curs de infiinţare şi alte clinici la acel spital şi nu inţelegem de ce se sperie comandantul de o clinică universitară, cind noi am avut drept scop doar creşterea calităţii actului medical. Ar trebui să ştie că o clinică universitară beneficiază de fonduri mult mai multe şi de dotări din partea mai multor ministere. Chiar nu ştiu de ce se opune cu atita indirjire, pentru că totul este spre binele bolnavilor“.
„La Spitalul Militar, studenţii muncesc la negru“
Conf. univ. dr. col. (r) Vasile Melinte susţine că, din moment ce are toate aprobările, inseamnă că are şi clinica. Se consideră şeful Clinicii de epidemiologie şi boli infecţioase, aşa cum scrie şi pe plăcuţa de pe peretele clădirii in care comandantul spitalului spune că-şi desfăşoară activitatea Secţia de boli infecţioase.
„In scriptele spitalului funcţionez ca şef laborator de infecţii nozocromiale şi medicină preventivă, cumulind şi funcţia de şef Secţie boli infecţioase, care nu este ocupată de doi ani şi care a fost scoasă la concurs“, recunoaşte insă conf. univ. dr. V. Melinte.
Col. dr. Cornel Tiţa, purtătorul de cuvint al Unităţii Militare 02590 Craiova, adică al Spitalului Militar, spune: „In Spitalul Militar din Craiova nu există nici o clinică universitară. Intr-adevăr, dr. Melinte şi-a pus pe clădire o firmă cu acea denumire, dar eu vă spun că nu trebuie să credeţi tot ce citiţi pe clădiri. Subliniez că nu există nici o clinică aici. Dacă mă intrebaţi de ce in unitatea militară, care este spitalul, intră studenţi care mişună prin Secţia de boli infecţioase nu pot să vă spun decit că eu cred că ei lucrează la negru, pentru că oficial nu au ce să caute aici. Ministerul Apărării este proprietarul acestui spital şi nimeni nu poate să facă tot ce vrea. De ce se joacă dr. Melinte de-a clinica? Este o intrebare pe care trebuie să o puneţi cui trebuie. Nu poţi să spui Clinică de epidemiologie şi boli infecţioase pentru că ai da naştere unei căsătorii forţate. Că nu se poate acest lucru a dovedit-o Ministerul Sănătăţii, care niciodată nu a fost de acord decit cu infiinţarea unei Clinici de boli infecţioase. Dincolo de toate acestea sint doar simple discuţii“.
Colonelului Cheiţă ii tremură tresele pe umăr
Tărăboiul la care au participat cele trei ministere, plus UMF Craiova şi Spitalul Militar, a fost generat de ambiţia infiinţării a cel puţin două clinici universitare in spitalul armatei. Numai in acest fel se poate transforma Spitalul Militar in Spital Clinic Universitar, schimbare care ar fi dus la creşterea rapidă a calităţii actului medical, precum şi la respectarea prevederilor noii legi a spitalelor, care va intra in vigoare de la 1 ianuarie 2004. Doctorul Melinte a fost scos la inaintare, luindu-se in considerare probabil calităţile sale profesionale şi gradele de rudenie.
Conform noii legi, orice spital in care funcţionează cel puţin două clinici universitare devine spital clinic universitar, care poate fi condus doar de un cadru universitar. Ori, colonelul Cheiţă este doar medic. De altfel, nimeni nu mai inţelege de ce comandantului Cheiţă ii tremură tresele pe umăr cind este vorba să-i determine pe angajaţii Ministerului Apărării din subordine să respecte legea, deşi el invocă de fiecare dată, pe şoptite, e drept, respectarea ei!
