Pentru majoritatea proprietarilor de livezi, transformarea fructelor in alcool (palincă sau ţuică) nu reprezintă o afacere rentabilă. Pe lingă faptul că această licoare nu se poate vinde la preţuri convenabile, mai mulţi producători din Bătirci, Turţ şi Bixad, ca să enumerăm citeva localităţi cu tradiţie in ale palincii, au declarat că producţia din anul acesta va fi aproximativ jumătate in comparaţie cu anii anteriori, in condiţiile in care consumul anual de palincă pe o familie in zona Oaş este estimat la mai mult de 100 de litri pe an. Şi asta, in timp ce statisticile arată un consum mediu din ce in mai mare de tărie, pe cap de roman, iar alcoolismul este flagelul care bagă nevestele in spital, iar bărbaţii la dezalcoolizare. Sau invers.
Ardelenii preferă palinca
Marii producători de palincă, adevărată delicatesă naţională, se află dincolo de arcul Carpaţilor. Distileriile – palinciile din mediul rural trebuie tratate diferenţiat cu privire la obligaţiile faţă de stat, dar şi faţă de modul in care prestează serviciile către populaţie. Dacă palincia cu pricina este deţinută de o asociaţie familială şi prestează servicii prin perceperea unor sume aferente acestei activităţi, nu au obligaţia de a deţine autorizaţie de la finanţe cu privire la vinzarea palincii. La polul opus se situează palinciile care lucrează pe baza de uium – cotă parte din palinca obţinută, pentru a-şi recupera cheltuielile vor fi obligate să vindă palinca primită. Inainte ca producătorii de rachiuri naturale să-şi inceapă activitatea, aceştia trebuie să anunţe la finanţe desigilarea cazanelor. In clipa desigilării cazanelor, prestatorul trebuie să aibă de prelucrat borhot pentru minimum zece zile. Nerespectarea normelor de funcţionare şi autorizare se sancţionează cu amenzi de la un miliard de lei in sus. Potrivit unor calcule făcute de specialiştii direcţiilor agricole, o palincie care dispune de trei cazane, din care două pentru borhot, in 24 de ore poate procesa peste 6.000 de litri de borhot. Dacă randamentul fructelor este de 8 – 8,5 litri la sută, se produc aproximativ 500 de litri de palincă. Un sezon bun ţine 100-120 de zile pe an, ceea ce inseamnă obţinerea a 50.000 de litri de palincă. La nivelul celor citeva sute de palincii inregistrate anul trecut la finanţe, producţia unui an este de citeva zeci de milioane de litri. Cifra pare uşor exagerată, dar potrivit spuselor unor localnici din Bătirci, Maramureş, numai in această comună, care are doar 1.480 de gospodării, anual se consuma 100 de litri/familie, ceea ce inseamnă per total 148.000 de litri de palincă.
Olteanul şi ţuica lui
Decit să-şi frigă gitul cu un dop mic de palincă, olteanul preferă ţoiul cu ţuică marca „fabricat in Romania“, chiar in gospodăria omului, din corcoduşe, prune şi ce mai creşte printre prazul din grădină. De cind cu revoluţia, n-a fost gospodărie să n-aibă cazanul propriu, de capacitate medie, cumpărat „la ocazie“ de la vreun rudar, pe citeva baniţe de porumb sau alte produse. Pe lingă consumul propriu, ţuica ii este indispensabilă ţăranului atit la munca de la cimp, cit şi in păstrarea (sau alterarea iremediabilă) a relaţiilor de bună vecinătate, prietenie, rudenie etc. „Hai, vecine, la una mică, că doar ce făcui un căzan“, este o invitaţie irezistibilă, numai bună ca să scapi de răcoarea care incepe să dea tircoale in prag de toamnă. După ce pune „fruntea“ ţuicii bine, că deh, e bună la „tras“ şi te scapă de boală, licoarea galben aurie de tărie medie, e bine drămuită ca să ii ajungă omului măcar pină după culesul viei. „Dup’aia, fac din tescovină!“, se consolează gospodarul de aşa o „pierdere“!
