Primarul Ion Saceanu din Bailesti s-a apucat, de trei zile, cu toata seriozitatea, de campania electorala. Visind la voturile virstei a treia, gospodarul pesedist a pus la cale o combinatie politica pentru care asteapta probabil cel putin o stringere de mina de la mai-marii sai: le-a oferit pensionarilor bailesteni un locsor unde sa circoteasca si sa arunce cu zaruri, cel putin pina la anul, cind acestora le va suna ceasul sa aplice stampile pe buletinul de vot. Acoperis deasupra jucatorilor de table nu este altul decit sediul PSD, iar partenerii taicilor vor fi, rind pe rind, prin directiva politica, membrii filialei locale a rozaliilor.
Televizorul, atractie second hand
Motivatia oficiala a acestei miscari inteligente a fost, spune primarul, una altruista: pensionarii din Bailesti aveau si ei nevoie de un loc al lor in care sa-si petreaca timpul. Cum saracia este calitate de baza la aceasta clasa sociala si cum, in ziua de azi, nimeni nu mai da doi bani pe batrinete, Ion Saceanu s-a gindit sa faca un gest caritabil. A impartit astfel cele doua camere in care activeaza partidul, frateste.
„Noi (membrii partidului – n.r.), ne intilnim o data sau de doua ori pe saptamina la sediu. In restul timpului, pensionarii pot foarte bine sa vina si sa-si desfasoare activitatea linistiti, fara sa fie deranjati. Si chiar daca partidul are vreo sedinta, vreo intrunire, o incapere ramine oricum libera“, explica Ion Saceanu.
Afectiunea primarului pentru batrinii bailesteni nu s-a oprit insa la a-i gazdui gratis in ograda proprie. El intentioneaza sa le puna la dispozitie si citeva mijloace de destindere: un rummy, o pereche de carti de joc, table, sah si un TV second hand. Bineinteles, tine sa precizeze primarul pesedist, pensionarii nu se obliga la nimic prin acceptarea acestor cadouri neinsemnate.
„Le-am pus doar o conditie“, ride Saceanu pe sub mustata, „sa nu faca politica!…“
Combinatia pesedisto-pensionarista a provocat, desigur, reactii in rindul cetatenilor, fie pensionari, fie pesedisti, fie si una, si alta. Ori ca nu au vazut nici un impediment in convietuirea partilor sub acelasi acoperis, ori ca au luat de buna compasiunea primarului pentru batrini, majoritatea s-au aratat de acord si chiar nerabdatori sa se alature „clubului“ nou-infiintat.
„Pai la o tabla si un pahar de vorba, cine nu s-ar duce? Daca da primaru’… sa traiasca!…“, isi exprima adeziunea pensionarul Gheorghe Marin, bucuros sa-si mute halba de bere de pe trotuar in spatiul special amenajat.
