Politistii bucuresteni au dat chix. Desi erau convinsi ca un doljean face afaceri cu irakieni si desfasoara activitati de subminare a economiei nationale, au fost nevoiti sa constate ca presupusul evazionist, nea Fane din Bailesti, nu este decit un biet somer care a fost folosit ca paravan pentru afacerile necurate. Conform unui comunicat remis marti de Politia Capitalei, bailesteanul Stefan Gongu, de 52 de ani, si irakienii Yousif Isaac Helo, de 36 de ani, si Namel Abdrabbo Ahmed Nassar Mahmoud, de 24 de ani, sint cercetati o evaziune fiscala de peste 84 de miliarde de lei, atribuita firmei SC FRANCHI SRL, prin derularea unor afaceri cu alcool rafinat prin punctele de lucru din Dolj. Potrivit sursei citate, reprezentantii firmei au comercializat, in perioada 7 mai 1999 – 18 februarie 2000, fara a inregistra in evidentele contabile, cantitatea de peste 1.000.000 de litri de alcool etilic, prejudiciind statul cu sume mari de bani.
Un oltean, 84 de miliarde de lei si doi irakieni erau suficiente date care sa faca orice jurnalist curios. Fapt pentru care ne-am gindit ca locul din care se pot afla cele mai multe lucruri despre afacerea anului „desconspirata“ de politistii bucuresteni este chiar municipiul Bailesti, teatrul masinatiunilor financiare din domeniul afacerilor cu alcool.
In 1994, fostul inginer mecanic de la Intreprinderea Mecanica Bailesti, Radu Marian, si-a deschis o afacere in localitatea Bailesti. Pasionat de mic de inventii si inovatii, Radu s-a hotarit sa faca o fabrica de bere si coloane de rafinat alcool.
O cladire: 6.000 de lei
Pentru ca singur nu avea puterea financiara sa demareze o afacere, inginerul Radu s-a asociat cu Cooperativa Victoria si cu alti doi-trei bailesteni. Cooperativa Victoria a adus drept capital la firma nou-infiintata, SC Bere Bailesti, cu sediul in Bucuresti, un birou cu o valoare de 6.000 de lei. Dupa ce a incercat sa produca bere fara prea mare succes, Bere Bailesti , a trecut la productia de alcool rafinat. Rind pe rind, asociatii lui Radu au plecat din firma pina cind omul a ajuns asociat unic. Ca sa fie totul in ordine, el a despagubit Cooperativa Victoria pentru biroul de 6.000 de lei. Inginerul inventator a reusit sa convinga instanta bailesteana ca biroul adus aport la capitalul social nu este un dulap, ci chiar toata cladirea, fapt pentru care, dupa o evaluare fistichie, a dat Cooperativei Victoria citeva milioane de lei si a ramas proprietar pe cladirea lui Barbu Stirbei, cel de la care fusese nationalizata. Nu conta de fapt ca acum era a statului si data doar in administrare cooperativei pentru ca biroul-cladire a ramas in patrimoniul SC Bere Bailesti SRL.
Fara activitate, dar afacerile prospera
Ca orice capitalist, o data ramas singur, a incercat sa se extinda. Inginerul Radu a inchiriat o coloana de rafinare a alcoolului de la fostul IAS Dunareni. Cind IAS Dunareni a fost scos la privatizare de Agentia Domeniilor Statului, s-a constatat ca activul inchiriat nu mai putea fi recuperat, pentru ca Radu a incercat, ca si in cazul Cooperativei Victoria, sa o adauge la proprietati. SC Bere Bailesti cumpara alcool brut de la BIOSIN Calafat si de la SC SPIRT BERE Severin, il rafina prin coloanele proprii si il revindea la diferiti agenti economici.
Afacerea a functionat insa numai o luna, pentru ca administratorii societatii aveau obligatia sa depuna, pina pe 25 iunie 1999, decontul de accize la Bucuresti si sa faca dovada platilor la Administratia Financiara din Bailesti. In acel moment, obligatiile financiare erau de 540 de milioane de lei. Cum banii nu au fost virati, Radu a fost instiintat de datoria pe care o avea la stat. Directia de control a DGF Dolj a efectuat un control in urma caruia s-a constatat ca SC Bere Bailesti nu depusese decontul pentru accizele datorate statului.
Radu Marian a transmis prin fax o copie a unui decont facut in Sectorul 6 al Capitalei. Desi avea obligatia sa depuna actele in original, nu a facut-o, fapt care a trezit suspiciuni finantistilor. Din verificarile corpului de control a reiesit ca la Finantele Sectorului 6 Bucuresti nu fusese depus un decont de catre societatea lui Radu. Mai mult, din 31 decembrie 1998 la Sectorul 6 era depusa o declaratie de inactivitate. In Bucuresti, SC Bere Bailesti nu figura cu activitate, desi ea producea cisterne de alcool.
Radu in locul Elenei Ceausescu, iar in Bailesti – irakieni
Citeva din coloanele de rafinare a alcoolului au fost vindute la tot felul de firme din Deva si Hunedoara si nimeni nu mai poate sa faca nici o reconstituire fiscala. In 1999, dupa ce i s-au intocmit mai multe dosare dintre care multe penale, Radu a disparut din Bailesti, nu inainte de a-si lasa in loc prietenii irakieni. In 1999, si-a facut aparitia in Bailesti irakianul Hyousif Isaac Helo. Era proprietarul firmei SC FRANCHI COM SRL, si ea cu sediul in Bucuresti.
Asociatul unic de la SC Bere Bailesti i-a vindut irakianului una din cele doua coloane de alcool, dupa care i-a luat-o inapoi pentru ca nu-si primise cele doua miliarde de lei, cit se intelesesera ca face coloana, iar dupa o luna i-a revindut-o cu 1,5 miliarde de lei si nici acum nu este sigur ca a primit banii de la FRANCHI SRL. Motivele pentru care Radu a disparut din Bailesti au fost strins legate de o esalonare de 3 miliarde de lei pe care o obtinuse de la Ministerul Finantelor si pe care o pierduse ulterior. A fost si motivul pentru care Radu a hotarit sa mute firma in Sectorul Agricol Ilfov, la Jilava.
Noua firma de la Jilava se numea SC PROD MEM SRL si avea un capital majorat de la 100.000 de lei la 2 milioane de lei. In august 2000, datoria lui Radu pe firma SC Bere Bailesti era de 16 miliarde de lei. Incercarile celor de la finante de a recupera suma datorata au fost zadarnice deoarece adresa la care ar fi trebuit sa functioneze firma era fictiva. Administratia Financiara din Sectorul Agricol Ilfov a trimis apoi la Bailesti o adresa prin care solicita continuarea sechestrului si a executarii silite la punctul de lucru Bailesti. Numai ca, intre timp, multe din active disparusera, iar la sediul din Bailesti nu a mai aparut nici un reprezentant al societatii datoare. In lipsa acestuia, finantele nu puteau nici macar inventaria activele. Vinzarea acestora, in cazul in care s-ar mai putea face, nu ar acoperi nici macar jumatate din datoria catre stat a firmei. Dar asta nu mai conta pentru inginerul Marian Radu, pentru ca din 1999 el este director la Centrul de Cercetare pentru Materiale Macro-Moleculare si Membrane Bucuresti, loc din care devenise celebra cercetatoare si Elena Ceausescu. Dosarul intocmit de finante societatii Bere Bailesti ii acuza pe fondatori si administratori (administrator a fost inginerul Cioroianu) de folosirea cu rea-credinta a avansurilor de trezorerie si de alte fapte penale pentru care, timp de patru ani, nu a raspuns nimeni.
Nea Fane si irakienii
Inainte de disparitia inginerului Radu, acesta si-a chemat cei citiva angajati in frunte cu bailesteanul Stefan Gongu, carora le-a spus, la brat cu irakianul Isaac, ca acesta din urma va fi noul lor sef. Mai mult, lui Gongu i-a propus functia de administrator la firma FRANCHI. Pe nea Fane l-a convins usor pentru ca i-a propus numirea in functia de administrator printr-o procura semnata la notar. Ajuns pe meleagurile oltene, irakianul s-a pus pe treaba. A facut alcool, pe care l-a vindut societatii SC LUCIANA SRL din Craiova, str. Brestei nr.129, fratilor Cirstov. SC FRANCHI a produs 49 de tone de alcool in luna mai 1999. Dupa multi ani de la comiterea acestor fapte, luni, 26 mai 2003, Politia Capitalei a descins la domiciliul lui Stefan Gongu din Bailesti cu mandat de perchezitie, convinsa ca a dat de urma evazionistului. Dupa ce nu au gasit conturile secrete, politistii l-au pus pe nea Fane in masina si l-au transportat la Bucuresti pentru ancheta.
Reintors din arest
Ceea ce s-a intimplat mai departe numai olteanul ajuns la Politia Capitalei pentru a fi cercetat poate povesti. Cert este ca, dupa lungile audieri in care anchetatorii ii cereau lui Gongu explicatii despre cele 84 de miliarde de lei deturnate din banii publici catre conturi private, „evazionistul“ oltean nu pricepea ce are somajul care se termina peste o luna cu suma de bani pe care nici macar nu putea sa o scrie.
Din dorinta de a discuta cu familia lui nea Fane, am batut la usa unui apartament modest de la marginea orasului. Usa ne-a fost deschisa de Lucretia, sotia lui Stefan. Femeia ne-a invitat in casa, iar din bucataria strimta a iesit Stefan Gongu, care tocmai se intorsese din arestul politiei bucurestene.
„Luni, 26 mai, la 14.00, m-am pomenit cu Politia Capitalei la usa mea. Un comisar Andrei mi-a aratat mandatul de perchezitie si a inceput sa-mi faca control in casa. Tot ma intrebau de bijuterii si de conturi. Dupa ce au terminat de rascolit prin casa m-au pus in masina si am plecat la Bucuresti. Am ajuns la 9 seara si au inceput sa ma interogheze pina la ora 11 seara. Apoi m-au dus in arestul Politiei din Calea Giurgiului. Am dormit acolo pe niste ziare. Dimineata, m-au dus inapoi la politie, la procurorul Voinescu. Pe la ora 13.00, mi-au dat drumul din politie si m-au bagat la arest pina la ora 5 seara. Pe urma mi-au dat drumul, dar n-am stiut unde e gara si m-am ratacit prin Bucuresti. N-aveam nici bani sa iau rapidu’ de Craiova si am stat pina la 12 noaptea ca sa plec cu personalul. Ajunsai acasa azi-dimineata (n.r. – miercuri dimineata). Eu va spui drept: n-am pus mina pe nici un ban. Supravegheam productia si insoteam cisternele cu alcool la Craiova, pe strada Brestei, 129, la firma SC LUCIANA SRL, unde ma astepta irakianul, care incasa banii pe alcool si disparea. La irakian m-a dus Radu si daca el acum incearca sa-mi puna mie in circa miliardele alea, e un nemernic. Nu m-a platit nici el, nici irakianul, iar acum m-au bagat in belea. Domne, eu n-am dupa ce bea apa si ei se scalda in miliarde!“
Politia umbla si acum dupa Fane din Bailesti, in timp ce adevaratii escroci isi vad mai departe de afaceri!
