In general, se spune despre băncile care au dat faliment că acest lucru a fost cauzat de creditele neperformante acordate cu mare uşurinţă de conducerile acestora propriei clientele. In mare parte aşa este, dar sint şi cazuri in care băncile au fost prejudiciate in momentul recuperării creanţelor, şi asta nu din vina lor sau din rea-credinţa debitorilor, ci din dezinteresul pe care-l manifestă cei insărcinaţi cu această problemă. Aşa s-a intimplat cu fosta Bancă Internaţională a Religiilor cind a trebuit să recupereze de la trei firme craiovene banii acordaţi cu titlu de imprumut. Lichidatorul a vindut toate bunurile gajate, lăsind şi firmele datoare, şi banca fără bani.
’96 -’97 ani financiari
In perioada 1996 – 1997, trei firme craiovene, aparţinind aceloraşi administratori, au contractat credite de la BIR in valoare de citeva sute de milioane fiecare. SC SLOTEA TRANS SRL a primit 300 de milioane de lei prin contractul nr.3/9.10.96. Termenul de rambursare a fost de 12 luni, iar firma a girat creditul cu două imobile şi două terenuri in valoare totală – stabilită de expertul băncii – de peste 550 de milioane de lei. SC SITAROM COM SRL a beneficiat in februarie ’97 de un imprumut de 300 de milioane de lei. Printr-un act adiţional, imprumutul a fost suplimentat in mai ’97 cu 400 de milioane de lei. Termenul limită pentru rambursarea creditului a fost stabilit pentru 9 noiembrie 1997. Societatea a girat imprumutul cu bunuri şi imobile de peste 580 de milioane de lei, la care s-au adăugat o linie de confecţionat ambalaje de carton şi alta de imbuteliat băuturi alcoolice, toate acoperind şi chiar depăşind imprumutul. Cea de-a treia societate creditată de BIR a fost SC FABROSINTER PROD SRL – 300 de milioane la inceputul lui ’96, după care, in noiembrie acelaşi an, a beneficiat de suplimentarea creditului cu 500 de milioane de lei. Garanţiile acceptate de bancă pentru cele 800 de milioane imprumutate au depăşit la vremea respectivă 1,35 miliarde de lei. Din cele trei credite acordate, BIR nu a mai primit nimic inapoi, motiv pentru care, după indeplinirea formalităţilor legale, a solicitat declanşarea procedurilor de faliment in toate cele trei cazuri.
Şi-a venit lichidatoru’
Fiind in indisponibilitate de plată, societăţile au fost de acord ca BIR să execute bunurile gajate. Pe rolul Tribunalului Dolj au fost formate trei dosare, fiecare pentru cite o speţă. In toate cele trei procese a fost numit acelaşi lichidator juridic: Nicolae Stănică. Acesta a fost imputernicit cu recuperarea creanţelor din vinzarea bunurilor ipotecate. Era vorba de mai multe terenuri situate in Craiova şi in Slatina, citeva apartamente din Craiova, o casă la Terpeziţa- Dolj, două linii de imbuteliat alcool şi confecţionat cutii din carton şi alte bunuri. Două terenuri – evaluate de expertul tehnic numit la dosar la valoarea de 32,7 milioane de lei, 6.666 mp in Slatina şi respectiv două hectare in Craiova, la 39,3 milioane fiecare, au fost date de mintuială cu şase sau şapte milioane de lei bucata. Iniţial, banca le evaluase in momentul girării la citeva sute de milioane, dar evaluatorul numit de instanţă le-a devalorizat, transformindu-le peste noapte din intravilan (cum figurează şi acum in evidenţa primăriei) in extravilan. Lichidatoru’ a motivat acest lucru prin faptul că licitaţia s-a ţinut intr-o vineri după ora 14.30 la Tribunalul Dolj şi că nu s-au prezentat decit doi sau trei ofertanţi. N-a spus insă că licitaţia n-a pornit de la sumele stabilite de expert, ci de la unu sau două milioane de lei pentru suprafeţele de cite zece mii de metri pătraţi in Craiova. Un alt teren, de 5.000 mp, evaluat la 251 de milioane de lei, a fost vindut cu 5,5 milioane de lei. Nu există date cu privire la o casă cu teren situată pe bulevardul Ştirbei Vodă, imobil ipotecat, de asemenea, de BIR. Există insă date cu privire la linia de „impachetat“ hirtie. In dosarul 62/F/1998, expertul tehnic Adrian Stoica a evaluat-o la 327,79 milioane de lei, iar pentru fabrica de confecţionat cutii din tablă ambutisate a precizat oficial că preţul de pornire a licitaţiei este de 480 de milioane de lei. Cea din urmă a fost vindută cu 103 milioane de lei, făcindu-se precizarea in raportul semnat de acelaşi lichidator că „activul menţionat nu a fost ipotecat, dar debitoarea FABROSINTER a garantat cu patrimoniul propriu“, deşi fabrica este proprietatea unei persoane… fizice.
Şi executaţi, şi cu banii… nerambursaţi
Exemplele sint multe. In acelaşi mod au fost „lichidate“ aproape toate bunurile gajate. Pentru comparaţie, in dosarul de executare al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, acelaşi obiectiv – fabrica de cutii de conserve- fusese evaluat in 1997 la peste 850 de milioane de lei. Dacă din vinzarea tuturor bunurilor nu se recuperează creanţa băncii, atunci procedura de lichidare incetează, banca intră in posesia bunurilor, urmind să le valorifice singură. In situaţia prezentată, BIR n-a mai recuperat nimic din banii daţi – nici nu mai putea, pentru că Frigoriferul lui Dinel Staicu cesionase creanţele -, iar cele trei firme au rămas şi cu datoriile intregi, şi cu toate bunurile vindute. Una peste alta, nu s-a ajuns la două sute de milioane de lei din toate vinzările, mai ales că lichidatorul a semnat statul de plată pentru vreo 60 de milioane de lei, reprezentind onorariul. A şi muncit… vreo doi ani ca să scape de toate averile. Şi-a reuşit!
