Raportul Bancii Mondiale „Perspective economice globale si tarile in curs de dezvoltare. Modalitati pentru deschiderea unor oportunitati globale 2003“ a fost dat publicitatii marti, la Washington, fiind lansat in prealabil pentru presa europeana, sub embargo, vinerea trecuta, la Bruxelles.
Cresterea productivitatii si investitiile eficiente reprezinta conditiile esentiale pentru o crestere economica rapida si pentru reducerea fenomenului saraciei. Cheia pentru accelerarea imbunatatirii tehnologice si pentru cresterea nivelului investitiilor o reprezinta imbunatatirea „climatului investitional“. In sensul sau cel mai larg, acest termen cuprinde politicile si cadrul institutional care stimuleaza spiritul antreprenorial, pregatirea profesionala si investitiile productive.
Coroborind textul prezentarii oficiale din dosarul de presa cu cele afirmate de oficialii Bancii Mondiale prezenti la Bruxelles, obtinem o perspectiva economica generala sumbra, cu o crestere mai lenta decit se anticipase pentru urmatoarele 12 – 18 luni, ceea ce va cauza incetinirea procesului de reducere a fenomenului saraciei in tarile din Europa si Asia Centrala si, in general, in intreaga lume. Autorii raportului afirma, in consecinta, ca este necesar ca decidentii politici din tarile in curs de dezvoltare sa faca absolut tot ce este posibil pentru a anula barierele existente acum in calea comertului si a investitiilor, chiar fara a mai astepta o noua runda de convorbiri in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.
Dupa o crestere economica inregistrata in prima parte a acestui an, a urmat o stagnare brusca, apoi – in ultimele doua luni – o usoara revenire, peisajul general fiind marcat de tensiuni si de incertitudini profunde pe pietele financiare. Fenomenul este perfect vizibil in statele dezvoltate din Europa, in SUA sau in Japonia, dar cea mai ingrijoratoare componenta este reprezentata de colapsul inregistrat de societati financiare din Argentina si Brazilia, unda de soc antrenind intreaga America de Sud, continent care – per ansamblu – se situeaza sub nivelul de crestere economica inregistrat de tarile in curs de dezvoltare.
Fenomenul trebuie corelat cu faptul ca aproape toate aceste tari au o economie care depinde prioritar de exportul de materii prime (metale) si de produse agricole. Preturile la aceste produse ramin scazute, chiar daca, in comparatie, cele la produsele agricole au urcat usor din cauza unor fenomene meteorologice specifice, care au afectat mai mult sau mai putin unele dintre tarile dezvoltate. Cu toate acestea, preturile actuale sint cu 30% mai mici decit cele practicate in momentul crizei economice asiatice.
Analistii prevad ca, dupa un ritm de dezvoltare foarte lent in 2001 si 2002, se asteapta ca PNB global sa creasca in 2003 cu 2,5%, mai mult decit nivelul inregistrat in precedentii doi ani, dar mai putin de nivelul de 3,9% inregistrat in anul 2000. Dar trebuie inregistrat avertismentul ca aceasta revenire economica globala care a inceput la finele anului 2001 si-ar putea pierde rapid forta si exista un „risc semnificativ“ ca lumea intreaga sa alunece din nou in recesiune economica.
Tarile din ECA inregistreaza performante economice superioare celorlalte regiuni
Se estimeaza ca nivelul economic per regiune pentru cele 28 de tari din Europa si Asia Centrala va creste de la 2,3% in 2001 la 3,6% in 2002, cu conditia unui reviriment economic in Turcia. Per ansamblu, regiunea a facut fata relativ bine recentelor probleme economice globale, mai ales datorita unei cereri interne destul de puternice in aproape toate aceste tari.
Mentinerea unor preturi mari la petrol a fost in beneficiul Rusiei, Kazahstanului si Azerbadjianului – tarile exportatoare de petrol din CIS – si a ajutat intreaga regiune sa treaca mai usor de problemele economice generale si le-a aparat partial de deteriorarea existenta in spatiile externe. Deoarece Rusia reprezinta cea mai mare pondere in regiune si deoarece reprezinta si piata majora de desfacere pentru multe dintre tarile din CSI (in plus, si pentru unele tari din zona Europei Centrale si de Est), cresterea economica puternica inregistrata in Rusia a sustinut cresterea economica la nivelul intregii subregiuni.
Cu toate acestea, mediul economic general deficitar, in special in Europa Occidentala, a contribuit in multe tari la scaderea generala a cresterii economice din 2002 in raport cu cea din 2001. Mai ales tarile din Europa Centrala si de Est (CEE) au fost afectate de cererea mai mica din partea tarilor din Europa Occidentala – principala lor piata de desfacere -, precum si de pe urma imbunatatirii ratei de schimb in multe dintre economiile din subregiune. Ca rezultat, cresterea volumului exporturilor s-a incetinit in mod semnificativ, cu toate ca a ramas la niveluri impresionante in citeva dintre tarile din CEE. Polonia a constituit marea exceptie in acest tablou cu piete interne relativ puternice, cu conditii monetare foarte strinse, nivel inalt de somaj, toate repercutate intr-o cerere interna redusa.
In perioada urmatoare, se estimeaza ca procesul de crestere economica in subregiunea CEE „va fi mai puternic decit cel inregistrat in decada precedenta“ si va creste de la 2,3% in 2002 la 3,1% si la 4,3% in 2003, respectiv in 2004. Este de asteptat ca imbunatatirile continue ale cadrului politic, inclusiv o mai mare stabilitate macroeconomica, sa sustina proiectatele procente mai ridicate ale cresterii economice“. Pe masura ce avanseaza procesul de aderare la UE „care actioneaza ca o baza pentru reformele structurale“, se prevede ca mai ales cele zece tari care fac parte din primul val de aderare vor continua sa primeasca un val semnificativ de investitii straine directe.
Se prevede o incetinire a cresterii economice in regiunea CIS in decursul anului 2004 (prin intermediul legaturilor fiscale si comerciale), pornind de la presupunerea existentei unei scaderi semnificative a preturilor la petrol atit in 2003, cit si in 2004 (23 USD, respectiv 20 USD per baril) fata de 25 USD per baril, cit a fost prevazut pentru 2002. Previziunea pentru perioada 2005-2010 este de 18-19 USD pret nominal per baril. In aceste conditii, se prevede o scadere a PNB la nivelul CIS de la 4,4% in 2002, la 3,5 si 3,0% in 2003, respectiv in 2004.
Raportul noteaza ca Turcia ramine marea intrebare-cheie pentru intreaga regiune. Indicatorii pentru prima parte a anului 2002 arata un reviriment, facilitat partial prin noul program de reforme, nivel scazut de dobinzi si un nivel mai bun de incredere in comparatie cu 2001. Cu toate acestea, nesiguranta legata de continuarea implementarii de catre noul guvern a programului economic, precum si cresterea instabilitatii politice in Orientul Mijlociu ar putea conditiona negativ cresterea economica. Reducerea dobizilor ramine un factor important pentru a atinge o datorie publica sustinuta. O crestere a nesigurantei politice sau o schimbare a programului de reforme in Turcia ar putea sa mineze procesul de reviriment economic si sa aiba ca rezultat o crestere economica mai scazuta decit cea anticipata, afectind si unii dintre partenerii sai comerciali, inclusiv Bulgaria.
In analiza, o mentiune speciala se face pentru „nivelul semnificativ al procesului inflationist“, ramas „cu doua cifre“ in Romania, Turcia si RF Iugoslavia.
„Mai multe nevoi, mai putini bani, mai multa competitie pentru sursele financiare ramase la dispozitie“ – Uri Dadush, directorul Departamentului comert international de la Banca Mondiala
La nivel global, scad dramatic fluxurile de capital catre tarile in curs de dezvoltare
Conditiile nefavorabile care caracterizeaza economia globala au redus nivelul fluxurilor de capital privat catre tarile in curs de dezvoltare. Nivelul net al imprumuturilor bancare este negativ, iar fluxurile de investitii straine directe (FDI) catre tarile in curs de dezvoltare au scazut dupa momentul de virf intregistrat in 1999. „Sintem martorii celei mai rapide scaderi a nivelului investitiilor straine directe in tarile in curs de dezvoltare de la recesiunea globala 1981-1983 incoace“ – afirma Richard Newfarmer, principalul autor al acestui raport.
Investitiile private in domeniul infrastructurilor in tarile in curs de dezvoltare a scazut cu 20% fata de 1997, infirmind previziunile specialistilor Bancii Mondiale, care au sustinut ferm ca infrastructurile vor fi zona de maxima siguranta si atractivitate pe care o vor putea oferi tarile respective. Investitorii au devenit insa prea putin atrasi de proiectele pe termen lung: scandalurile financiare din tarile industrializate au scos de pe piata jucatori majori ca ENRON sau WORLDCOM, iar cresterea economica lenta in tarile respective (inclusiv Rusia) a redus cererea internationala in materie de investitii.
Cu toate acestea, in tarile CEE, pe masura ce avanseaza procesul aderarii la UE, este de asteptat ca tarile din primul val sa primeasca fluxuri semnificative de investitii straine directe (in plus fata de transferurile la nivel UE), care vor ramine o sursa externa financiara importanta si vor sprijini cresterea economica pe termen lung.
Agenda de la Doha – mai importanta ca oricind
Uri Dadush afirma ca incetinirea economiei globale ameninta sa abata atentia de la necesitatea inregistrarii de progrese rapide la nivelul convorbirilor comerciale OMC. „Ar fi un lucru nefericit daca o concentrare de miop asupra problemelor pe termen scurt ar putea permite fortelor protectioniste sa anuleze progresele in ridicarea barierelor comerciale si a altor impedimente la adresa cresterii economice si a reducerii fenomenului saraciei in tarile in curs de dezvoltare“.
Convorbirile privind comertul mondial incepute in noiembrie anul trecut la Doha pentru a rezolva problemele tarilor in curs de dezvoltare au inceput sa se impotmoleasca. Ministrii din OMC ar trebui sa analizeze progresele pe care trebuie sa le inregistreze pina la viitorul Summit mondial privind comertul, organizat la Cancun, Mexic, in septembrie 2003.
Reuniunea de la Cancun va trebui sa analizeze, printre altele, doua probleme controversate – propunerea pentru un acord international privind investitiile si cerintele in privinta unei noi politici in domeniul competitiei. Companiile multinationale spera ca un asemenea acord le-ar putea oferi un mai mare acces la piete si noi sisteme de protectie impotriva unor politici adverse din partea guvernelor, asa cum ar fi, spre exemplu, exproprierea.
Conform raportului, un acord international privind investitiile ar putea sa fie un element care sa ajute tarile in curs de dezvoltare – cu conditia sa abordeze problematicile care au cel mai mare impact privind dezvoltarea. Cele mai multe beneficii ar putea sa vina de pe urma desfiintarii barierelor comerciale care distorsioneaza investitiile, bariere cu care se confrunta exportul din tarile respective.
Imbunatatirea climatului investitional in tarile in curs de dezvoltare
Chiar si intr-o economie globala lenta, tarile in curs de dezvoltare pot face foarte mult pe cont propriu pentru a promova cresterea economica si pentru a reduce fenomenul saraciei. In timp ce precedentele studii ale Bancii Mondiale pun accent asupra calitatii guvernarii, soliditatii institutiilor si drepturilor asupra proprietatii, toate acestea fiind conditii esentiale pentru a produce mari investitii private (atit interne, cit si externe) in cantitati mai mari, noul raport al Bancii Mondiale considera politicile de promovare a competitiei drept un mod de a imbunatati calitatea investitiilor – facind ca investitia sa devina mai productiva.
Raportul analizeaza barierele politice din tarile in curs de dezvoltare care limiteaza competitia: bariere comerciale care interzic competitia la import; restrictii legale care pot interzice intarea produselor straine; monopoluri de stat care pot sa previna intrarea tuturor celorlalte firme; reglementari prost facute in sectorul industriilor, care au fost privatizate si care pot constitui un impediment la adresa competitorilor, fie ei autohtoni sau straini, in detrimentul consumatorilor.
Abordarea unei zone fara a lua in considerare restul poate produce rezultate perverse: permiterea intrarii produselor straine in spatele unor tarife foarte inalte poate crea niste oligopolii (adica „o stare a pietei caracterizata de o competitie limitata, piata fiind impartita intre un numar limitat de producatori sau de distribuitori“) dominate de straini care reduc venitul national. Conform raportului, cresterea importurilor in industrii concentrate de la 0 la 25% din vinzarile interne reduce profitul oligopoliilor cu 25% datorita preturilor mai mici de care beneficiaza consumatorii.
Similar, cu toate ca multe privatizari au contribuit la cresterea economica si la reducerea fenomenului saraciei, privatizarea in sine nu constituie un panaceu si poate sa nu imbunatateasca rezultatele atunci cind nu exista competitie si regimul de reglementari postprivatizare este unul slab: „Transformarea pur si simplu a unui monopol de stat intr-unul privat poate face mai mult rau decit bine“, afirma Newfarmer. „Beneficiile reale vin de pe urma competitiei care determina imbunatatirea productivitatii si reglementari care permit oamenilor saraci sa aiba acces la servicii“.
1) In clasificarea operata de Banca Mondiala, zona ECA (Europa si Asia Centrala) cuprinde urmatoarele tari: Albania, Armenia, Azerbadjiaan, Belarus, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Estonia, Georgia, Ungaria, Hazahstatan, Republica Kirghiza, Letonia, Lituania, FYR Macedonia, Moldova, Polonia, Romania, Federatia Rusa, Slovacia, Slovenia, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan si FR Iugoslavia.
