Nunta la romani – o afacere profitabila

Vine toamna! Bucatele, roadele incep sa fie ingramadite in camarile gospodarilor. Se face vinul. Este deci momentul nuntilor. Tocmai bine acum, cind nici caldura nu mai toropeste ochii inlacrimati ai miresei si nu mai sifoneaza rochiile transpirate ale damelor. Cind toata lumea se intoarce din concedii si poate onora tinerii miri cu prezenta si, lucrul cel mai important, cu darul. Pentru ca la noi, nunta a devenit un business destul de avantajos pentru cei cu spirit de afaceristi. Si cum afacerile bune cer timp si, in special, organizare, nunta incepe, de fapt, cu aproximativ un an inainte de ingenuncherea la altar.

Prima faza este aceea cu cerutul, mai intii in cadru intim, romantic sau nu. Urmeaza, conform datinei, cerutul miinii de la tata-socru. Moment in care ambele parti isi contureaza primele impresii. In general, acestea ramin valabile tot restul casniciei, pina la trecerea in nefiinta ori… divort. Apoi se anunta prietenii si rudele, ca doar trebuie sa se pregateasca si ei din timp, ca nu stii ce se mai intimpla cu inflatia asta…

Proiecte, discutii, studiu de piata. Dupa citeva luni, incep „partile“ sa se puna in miscare. O vorba ici, una colo, se string oferte cu restaurante, orchestre, slujbe religioase si… nasi. Uneori, se stabilesc destul de repede si locul, si timpul, si persoanele direct implicate. Alteori, se mai schimba cite ceva pe ici, pe colo, in functie de dispozitie, de posibilitati si, de ce nu, de avantaje.

Faza urmatoare si poate cea mai grea este datul banului… la greu. O rochie de mireasa costa aproximativ patru milioane, in cazul in care nici banii nu-i dau afara pe socrii mici, dar nici purtatoarea nu prefera podoabe multe, costisitoare si de prost gust. Simplu, modest, frumos. Mai pui desuurile – n-ai crezut vreodata ca sint atit de multe! – pantofii si alte accesorii. Pariura nu se ia in calcul, face nasul cinste. Buchetul, la fel. Nici mirele nu scapa mai ieftin – de la sosete pina la cravata, bani sa ai, ca de magazine e Bucurestiul plin!

Analizele medicale sau certificatul medical prenuptial: cinci-sase sute de mii. Casa de casatorii mai toaca si ea niste banisori, stie ea ca, oricum, treci pe acolo. Vrei poze? 12 bucati „de la ei“ costa 180.000. Cu fotograful si cameramanul particular – dai o taxa de…

180.000 de fiecare. Daca vrei nunta simbata sau duminica, platesti „taxa de oficiere simbata si duminica“ – 133.500, cu timbru cu tot. In timpul saptaminii – doar 6.300 de lei!!! Eee, la primarie e un piculet mai scump – sase milioane si jumatate, plus cinstea de a fi pupat si binecuvintat de nenea primaru’.

Biserica cere si ea, ca s-a invatat cu pomana de-a lungul istoriei zbuciumate: de la trei milioane (cea mai scumpa, pentru obrazul subtire) pina la 600.000 (tot loc sfint, aceeasi slujba, dar in cartier). Nu-i nimic, nasul plateste! Cu o mica atentie, o gustare si un vinisor (ca asa se cade!), scapi si de corvoada asta.

Restaurantul. Aici apare cea mai mare problema: cit costa meniul, cit mai dai pe linga – orchestra, decoruri – si cit iese la masa. Care va sa zica, treaba nu e simpla deloc, afacerea e afacere, n-ai voie sa pierzi. Daca matematica nu te ajuta, mai arunci o privire pe lista cu invitati, sa mai schimbi pe alocuri nume, functii, conturi… in banci. Aici, socoteala trebuie sa dea… departe, pentru ca din dar e musai sa scoti si rochie, si costume, si analize, cununia si alte alea.

In cele din urma, lucrurile se limpezesc. Cu un meniu de 450-500 de mii de lei (cit cere pe meniul mediu cel mai pretentios restaurant din Craiova), cu o orchestra de la 12 la 15 milioane (in functie de prestigiul „firmei“) si cu alte mici servicii, nunta e ca si aranjata. Mai ramin citeva detalii de pus la punct: chiria pe local (nu la toate restaurantele), tortul (120.000 lei /kg), bautura (de acasa sau cumparata de la angro), balonase, confeti. A, mai e „stimulentul“ personalului – vreo 150.000 de om – in cazul in care cheful nu se sparge la ora convenita. Una peste alta, socotite, taiate, calculate si rascalculate, sa bata pe la o suta de milioane. Asta daca nu te dau banii afara din casa. Cu 50 de euro pe cap de persoana (cam cit merge darul acum) – la o medie de 150 de invitati – , te scoti bine: o data si jumatate din cit ai investit. Atentie la plic, sa nu-ti iei teapa. O fi ea demodata si de prost gust „strigarea“, dar e mai sigura si fara surprize. Mai numeri o data, imparti la socrii ceva, pierzi din vedere si citeva milioane de cheltuieli neprevazute – spaga obligatorie, mincarea pe o saptamina pentru bucatari, o manichiura si o pedichiura la salon si… gata, astepti cu sufletul la gura ziua cea mare. Cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai sfinta, cea mai fericita din viata ta. La care ai visat toata viata…