In sala mare a Teatrului de Opera si Opereta din Craiova, va avea loc miine spectacolul „Mugur de speranta“, sustinut de maestrul Tudor Gheorghe si organizat de Consiliul Local al Copiilor, cu sprijinul lui Antonie Solomon, viceprimar. Accesul in sala este gratuit. Spectacolul are ca scop ajutorarea unui copil care, in urma unui tragic accident de circulatie, si-a sfirsit copilaria si a trecut in adolescenta imobilizat la pat. Tibi are o singura sansa sa mai fie cel de acum trei ani: tratamentul intr-o clinica din strainatate. Este posibil ca in urma acestei initiative sa nu fie strinsa suma de bani de care baiatul are nevoie, dar pentru el si parintii lui inseamna o speranta. Si o speranta poate insemna totul pentru oamenii care duc o lupta continua de mai bine de trei ani, refuzind sa creada ca nu vor mai auzi niciodata cuvintele „mama“ si „tata“ rostite de fiul lor.
Tragicul accident de circulatie de acum trei ani si jumatate a transformat viata lui Tiberiu Samil intr-un lung sir de zile petrecute la pat, putind sa inteleaga eforturile parintilor de a-l readuce la viata, dar neputind sa reactioneze in vreun fel. Doar miscarea ochilor, zgomotul respiratiei si spasmele membrelor tradeaza legatura baiatului cu lumea exterioara. Tibi este insa un luptator si parintii lui stiu asta dupa citiva ani in care doctorii nu ii dadeau nici o sansa, dar el le-a sfidat pronosticurile, starea sanatatii lui imbunatatindu-se incet, dar constant. „Dupa accident, nimeni nu mai credea ca Tibi o sa mai traiasca. De trei ori m-a intrebat asistenta daca vreau sa decuplam aparatele care il tineau in viata si tot de atitea ori am refuzat…“, a spus Romeo, tatal care nu mai are timp sa plinga pentru baiatul sau, preferind sa lupte pentru a-i oferi o viata normala.
Tibi a sfidat moartea si doctorii
Evolutia sanatatii lui Tibi, pe parcursul acestor ani, este spectaculoasa pentru un copil pe care doctorii il condamnasera la moarte: hranit initial printr-o sonda, baiatul poate acum sa fie hranit normal, inghite singur si respira fara ajutorul canulei de altadata. Imediat dupa accident, corpul lui avea o rigiditate anormala, miinile nu ii puteau fi desclestate; acum, in urma tratamentelor cu electrosocuri, acupuncturii si gimnasticii zilnice pe care o face cu tatal lui, baiatul poate fi asezat pe scaun, la 90 de grade, reactioneaza cind este strigat si cind se vorbeste in jurul lui: „Il asez pe scaun si ne uitam amindoi la televizor. Cind sint filme care ii placeau lui inainte sau vorbim cu cineva despre el sau despre accident devine agitat“, a spus tatal lui Tibi. Eforturile financiare ale parintilor palesc in fata durerii care le macina sufletul si care se transforma in speranta la fiecare gest care arata ca organismul lui Tibi raspunde tratamentelor. Faptul ca baiatul a facut timp de trei ani karate l-a ajutat foarte mult sa lupte impotriva bolii: „Avea centura albastra. Antrenorul se minuna mereu de energia pe care o avea. Dupa o zi de scoala si de antrenamente extrem de solicitante, Tibi iesea la joaca, fara a fi obosit prea mult“. Tibi isi petrece acum adolescenta la pat, singur, fara prieteni si fara tumultul pe care il aduce aceasta perioada a vietii, din cauza unui sofer inconstient care nu a vrut sa-si asume responsabilitatea gestului aproape ucigas. El nu si-a manifestat niciodata dorinta de a-l cunoaste pe baietelul caruia i-a furat cei mai frumosi ani.
Concertul organizat pentru ajutorarea lui Tibi poate fi inceputul sfirsitului unei vieti de calvar.
