Banca Centrală Europeană mai pune de un QE, încercând să ia din piaţă bonduri italiene şi spaniole pe care nimeni nu le vrea. S&P şi-a luat inima în dinţi, arătând că hainele de 3 A ale împăratului sunt de fapt nişte cârpeli. Avem însă reuniuni peste reuniuni de urgenţă, mesaje de liniştire, totul va fi bine. Oare? Iată cel mai sumbru scenariu cu putinţă în următoarele luni.
În cârtelile tot mai accentuate ale Germaniei, BCE se pregăteşte să ia repede din piaţă bonduri italiene şi spaniole, oferind finanţarea pe care piaţa o refuză celor două economii. Ce, numai Bernanke să fie înjurat pentru QE-uri? Care Bernanke va trebui să reacţioneze săptămâna asta după tăierea ratingului SUA. Probabil că o va face în stilul său caracteristic, încă o rundă de tipar (QE3). Cât timp euro şi dolarul rămân principalele valute din lume, băieţii ăştia din băncile centrale chiar îşi permit să se joace cu biţii din banii electronici. Unde să fugi? De pe euro (se sparge uniunea monetară, Germania tipăreşte deja mărci, fugiiiţi!!) pe dolar (va deveni hârtie igienică, nu îşi mai pot plăti datoriile, iar asiaticii nu îi vor finanţa la infinit etc., etc.!) şi viceversa într-o goană bezmetică fără perspectivă (francul e o gară prea mică pentru toţi panicaţii). Se dau asigurări peste asigurări de bancherii centrali că sunt pregătiţi să facă faţă turbulenţelor, că vor furniza băncilor injecţii interminabile de lichiditate. Şi asta vor şi face, spre neşansa tuturor.
Unde vor plasa băncile şi speculatorii banii proaspeţi de la Fed/BCE/BOJ/SNB?
Parcă am mai văzut odată filmul ăsta, nu? Era prin 2009, pieţele bursiere dădeau cu fundul de pământ, iar bancherii centrali începeau să pompeze bani în bănci cu nemiluita şi să taie dobânzile. Asta a ajutat bursa americană să ajungă aproape de maximul dinaintea crizei şi mărfurile să bată noi recorduri. Iată că o nouă rundă globală de pompare a lichidităţilor bate la uşă, moment în care preţurile acţiunilor şi ale mărfurilor abia au apucat să se corecteze uşor. Teama mea cea mare este că de această dată banii vor merge cu precădere spre mărfurile agricole şi metale industriale (perspectiva revenirii recesiunii nu încurajează prea mult cumpărarea de acţiuni), mă rog, genul de lucruri de care populaţia nu se prea poate dispensa.
Cu bucata mea de pâine, am rupt dinţii unui câine
Pentru ca băncile europene şi americane să rămână în picioare, iar bancherii să îşi păstreze fotoliile calde şi bonusurile de rigoare, lumea o să flămânzească la propriu de această dată. Şi nu mă refer doar la lumea a treia, unde se moare deja de foame (vezi Somalia). Probleme de acest gen vor apărea şi în zona mai dezvoltată, cel puţin în păturile sărace ale populaţiei. Şi nimeni nu îşi mai permite acum să urce curând dobânzile de politică monetară pentru a aspira banii fierbinţi din pieţe, la gradul de supraîndatorare la care au ajuns statele. Preţuri şi taxe mai mari, iată mândra lume nouă.
Ce facem noi, muritorii de rând?
Dacă aveţi economii zero şi credite cât cuprinde e nasol. Eu aş mai da un telefon rudelor de la ţară, poate au nevoie de ceva medicamente, un detergent, o vorbă bună. S-ar putea ca în curând să aveţi şi voi nevoie de o ştevie, un copan de pui ecologic, o ciosvârtă dintr-o pulpă de porc etc. din bătătura lor. Dacă aveţi ceva economii şi nici un credit, e cazul să vă diversificaţi bănuţii. Ştiu, vă trebuie sume foarte mari pentru a specula la bursele de mărfuri, dar vă puteţi plasa banii în acţiuni tradiţionale, asta numai după ce bursele mai dau o dată de pământ. În caz de inflaţie măricică, preţurile acţiunilor vor urca şi ele după primul val de panică.
De franc nu pot să zic cu inima împăcată multe. E deja foarte sus, ar mai putea urca, mai ales dacă de zona euro se alege praful. 50/50 în opinia mea, bun cel mult pentru o diversificare. De alte valute nu pomenesc, băncile româneşti nu oferă posibilitatea asta decât pe private banking. Nici de aur nu zic nimic, e greu să-l vinzi la preţul corect când îl ai fizic la uşă, iar speculaţiile cu aurul de hârtie nu sunt pentru toată lumea. Iar dacă aurul ajunge refugiul ultim, alte lucruri vor fi mai importante (aaa, o puşcă bună?).
Dacă nu sunteţi legat de vreo ipotecă de bancă, s-ar putea ca inflaţia mai mare să vă facă chiar bine, oricum indicii de referinţă vor creşte mai lent decât preţurile din piaţă. Dacă aveţi rate mult mai mari decât 1/3 din salariu şi nici un bun executabil, o opţiune valabilă este să nu mai plătiţi ratele. Oricum, un val de falimente pentru băncile mici/medii (din cele care nu sunt prea mari să pice) bate la uşă, în special din ţările cu probleme din Europa.
Nu vreau să închei pe un ton pesimist. Poate că tot răul care ar putea urma va fi de fapt spre bine. Poate că noua generaţie de politicieni nu va mai fi preşul lobby-ului bancar, poate că sistemul monetar se aşază pe alte baze, mai sănătoase, poate că lumea „civilizată“ învaţă să se lăţească doar cât îi permite plapuma. Sper să învăţăm (la viitoarea şcoală… austriacă, obligatorie) că pârghiile monetariste nu aduc prosperitatea, că expansiunea necontrolată a creditului ne poate pulveriza şi bruma de agoniseală când bulele se sparg. Poate că excesele din trecut vor pune bazele cumpătării şi realismului din viitor.
• Cristian Dogaru
