Banca Centrală a Elveţiei dă cu francul de pământ

Banca Centrală a Elveţiei a luat ieri decizia de a reduce dobânda Libor pe trei luni între 0 şi 0,25%, practic trecând la o politică monetară 0, la fel ca Japonia. Imediat după decizie, cursul Eur/Chf a sărit de la 1,08 la 1,11, iar Chf/Leu va reveni probabil în zona 3,7. Decizia a fost surprinzătoare, menită să stopeze elanul cumpărătorilor, aprecierea cursului ameninţând dezvoltarea economiei şi stabilitatea preţului.
Sentimentul pozitiv faţă de franc este rezultatul dezechilibrelor la nivel global, cauzate de manipulările economice şi financiare din SUA şi Europa din ultimii ani.
Banca Centrală a Elveţiei a luat această decizie ca urmare a îngrijorării cauzate de deficite şi politici monetare distructive, dorind să stopeze aprecierea parabolică a francului în următoarele luni. Rămâne de văzut dacă efectul va fi de durată şi speculatorii în piaţa valutară ce au mizat pe franc şi au obţinut profituri fabuloase se vor speria şi vor marca profitul sau vor profita de preţul mai bun şi vor continua să mizeze pe franc.
Analiştii Admiral Markets avertizează că iminenta cădere a burselor internaţionale (stock market) va aduce un flux de capital panicat din SUA, Europa şi Asia, în căutare de protecţie şi stabilitate. Activele de risc deţinute de investitori nu au fost vândute în masă încă, doar panica de la începutul acestei săptămâni ducând la o nouă explozie a aurului şi francului. Ce se va întâmpla însă dacă evoluţia din 2008 se va repeta? În ce va fi convertit cash-ul obţinut din vânzarea activelor denominate în diverse valute?
Francul s-a apreciat cu 60% faţă de dolar în ultimii zece ani, cu 30% faţă de euro de la declanşarea crizei financiare în 2007 şi cu 100% faţă de leu în aceeaşi perioadă, îndreptându-se ameninţător către paritate, respectiv nivelul psihologic de 4.00.  Treptat, a devenit principala valută de rezervă a lumii, înlocuind dolarul american, ce rămâne însă principala valută internaţională, statut ce va fi afectat de posibila scădere a raitingului AAA. Valuta de rezervă globală nu necesită o recunoaștere sau reglementare, ci depinde doar de opţiunea de a menţine capitalul într-o anumită monedă, în special de către băncile centrale.
Printarea masivă a banilor de hârtie în ultimii ani a dus la o trecere către aur şi franc, cele mai atractive instrumente de refugiu în acest moment. Evident, francul este supraevaluat faţă de aceste valute, însă supraevaluarea este o constantă a comportamentului pieţelor financiare, dominate de speculatori mari şi mici, guverne şi bănci centrale. Lăcomia şi interesul de a cumpăra subevaluat şi a vinde supraevaluat duce la evoluţii parabolice, dar şi la căderi verticale ale instrumentelor financiare.
Ce poate stopa aprecierea francului? Intervenţiile directe în piaţă sau prin politica monetară, riscul tot mai mare şi potenţialul tot mai redus al investiţiilor pe măsură ce noi maxime sunt atinse pot orienta capitalul panicat şi către dolarul american, încetinind aprecierea francului. Pe termen lung, lupta curentă împotriva deficitelor nu poate continua la infinit. Anumite evenimente politice şi economice vor aduce ajustări masive în SUA şi zona euro, iar populaţia va fi forţată să-şi diminueze consumul, în special de bunuri şi servicii externe, iar atunci valuta internă se va stabiliza.