Miercuri, pentru a doua zi consecutiv, Beijingul a devalorizat yuanul în raport cu dolarul, cu scopul de a opri încetinirea ratei de creştere a activităţii economice, oricum la cote înalte faţă de restul lumii, şi a relansa comerţul sau exterior, diminuat numai în luna iulie cu 8%. Corespondenţii de presă acreditaţi în capitala Chinei pun această decizie inclusiv pe seama dorinţei de a vedea yuanul integrat în „clubul marilor monede mondiale de referinţă”.
Yuanul chinez a pierdut în ultimele două zile, practic, aproape 3,5% din valoare pe piaţa chineză şi aproape 5% pe pieţele mondiale, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii 4 ani. Ceea ce este considerat însă tragic este faptul că devalorizarea yuanului a antrenat un proces similar în cazul altor monede din regiune. Cursul yuanului este, începând de miercuri, fixat la 6,3306 yuani pentru un dolar, faţă de 6,2298 yuani după prima devalorizare de marţi. Banca Populară a Chinei a dat însă publicităţii un comunicat „liniştitor” subliniind că, „având în vedere situaţia economică internaţională şi internă, nimic nu justifică, totuşi, o depreciere susţinută a yuanului”, dar operatorii bancari mondiali se tem că decizia Beijingului ar putea prevesti un nou război al devizelor. Este deja o realitate faptul că devalorizarea monedei chineze a antrenat imediat căderea altor devize, pe primul loc situîndu-se rupia indiană şi ringgitul malaisian, care au ajuns la cel mai scăzut curs din ultimii doi ani. Dolarul australian şi neozeelandez au ajuns, de asemenea, la cel mai scăzut curs faţă de dolarul american din ultimii 6 ani. Doar Corea de Sud este ţara din zonă ce pare a fi mulţumită de măsură Beijingului. Ministrul sud-coreean de Finanţe, Choi Kyung-hwan, a salutat devalorizarea yuanului considerând-o favorizantă pentru exporturile sud-coreene în China.
Va ajunge yuanul o moneda mondială de referinţă?
Oricum, remarcă analiştii economici nu doar locali, convertibilitatea yuanului este în continuare „încadrată” foarte strict de autorităţile chineze…”moneda chineză a rămas imperturbabil stabilă în aceste ultime luni în raport cu dolarul american”. Atrage însă atenţia precizarea făcută de Beijing potrivit căreia devalorizarea yuanului „corespunde unei liberalizări crescânde pe piaţa schimburilor valutare, în scopul apropierii monedei chineze de valoarea să reală”. Pentru analişti, prioritară este însă ideea potrivit căreia decizia devalorizării ar putea fi legată de voinţa Beijingului de a vedea yuanul inclus în „clubul închis al marilor monede mondiale de referinţă”. Beijingul doreşte cu orice preţ extinderea utilizării monedei sale în afară frontierelor ţării, prin obţinerea includerii în panelul de devize al DST, unitatea de cont a FMI (actualmente compus din dolarul american, euro, lira sterlină şi yenul). Numai că Fondul, care urmează a lua o decizie în această chestiune în luna noiembrie, a pus recent nişte condiţii: moneda chineză să evolueze în funcţie de fluctuaţiile pieţei şi să fie „liber utilizabilă”. În ceea ce priveşte SUA, acestea au reacţionat marţi, după prima devalorizare a yuanului, cu „cea mai mare prudenţă”, considerând că ea „răspunde doar în parte la exigenţele SUA privind convertibilitatea yuanului”.
FMI salută decizia Beijingului
Fondul Monetar Internaţional (FMI) a calificat decizia Beijingului privind flexibilizarea cursului yuanului în raport cu dolarul drept „o etapă pozitivă”, dar a precizat că ea nu va avea vreun impact asupra deciziei ce urmează a fi luată referitor la integrarea monedei chineze printre monedele de referinţă internaţională. Impactul exact al măsurii luate de Beijing, primită de altfel cu prudenţă de către Washington, a subliniat FMI, „va depinde de maniera în care ea va fi aplicată”, atrăgând atenţia că Beijingul va trebui să continue procesul de flexibilizare efectivă a yuanului în următorii 2-3 ani.
