În afară sprijinului exprimat de unele ţări europene, în primul rând de Franţa şi, neaşteptat, de preşedintele Barack Obama, mai mulţi economişti de prestigiu, unii dintre ei laureaţi ai premiului Nobel, şi-au exprimat în ultimele zile opinii ce vin, de fapt, în ajutorul demersului pe care-l face noul guvern elen condus de Alexis Tsipras pentru scoaterea Greciei din actuala situaţie catastrofală economică şi financiară.
Realmente, a fost o adevărată surpriză pentru mulţi europeni să-l audă pe preşedintele Barack Obama spunând – într-un interviu acordat CNN – referitor la actuală situaţie din Grecia, că „nu poate fi continuată exercitarea de presiuni asupra unei ţări ce se află în plină depresiune”. Comentând dorinţa exprimată de actualul guvern elen de a renegocia imensă datorie pe care în acest moment nu o poate plăti, preşedintele Obama a afirmat că, „la un moment dat, este necesară o strategie de creştere economică pentru a putea rambursa datoriile”. Grecia, recunoştea preşedintele american are, într–adevăr, „o nevoie teribilă„de reforme, dar „este foarte dificil să iniţiezi aceste schimbări dacă nivelul de trai al populaţiei a scăzut cu 25%. Căci, pe termen lung, sistemul politic, societatea nu va mai putea suporta o astfel de evoluţie„. Barack Obama şi-a exprimat totuşi speranţa că Grecia va rămâne în zona euro, considerând că, pentru aceasta, este nevoie „de compromisuri din partea tuturor părţilor în dialog”. Într-o apreciere mai generală , Barack Obama s-a arătat neliniştit în legătură cu slaba creştere economică în Europa, sugerând că, în multe ţări europene, sunt necesare prudenţa fiscală, reforme structurale – concluzii la care SUA au ajuns din experienţa proprie. „Cea mai bună modalitate de a reduce deficitele şi de a restabili soliditatea fiscală, a subliniat preşedintele american, este relansarea creşterii economice”.
Soluţii sugerate de renumiţi economişti pentru soluţionarea problemei datoriilor Greciei
„Să ceri în fiecare an Greciei o creştere bugetară de până la 4,5% din PIB (în afară dobânzilor la datorie), cu preţul unor enorme sacrificii sociale, afirma zilele trecute cunoscutul economist american Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru economie, este ca şi cum ai dori să scoţi apă din piatră seacă„. Sau, scria luni în „Le Monde” ministrul grec al Economiei Yanis Varoufakis, reputat economist la nivel european şi nu numai, înseamnă să imiţi personajul mitologic Sisif. Încă din luna iunie anul trecut, reaminteşte Varoufakis, economişti ai FMI recunoşteau că au subestimat efectele negative ale rigorii bugetare. Ei au fost de acord că o creştere a PIB-ului cu circa 4% vreme de mai mulţi ani s-ar putea dovedi foarte dificil de suportată. Încă din 22 ianuarie, înaintea victoriei electorale a partidului Syriza, 18 renumiţi economişti, între care laureaţii premiului Nobel Joseph Stglitz şi Christopher Pissarides, cereau în cotidianul „Financial Times” „un nou început” pentru Grecia. Ei cereau „reducerea datoriei acestei ţări către ţările europene şi FMI, concomitent cu un moratoriu asupra plăţii dobânzilor, cu acordarea „unei sume semnificative de bani” pentru a finanţa mari investiţii şi cu operarea în Grecia a unor reforme, începând cu cea mai urgenţă– cea a colectării impozitelor. Xavier Timbeau, de la Observatorul francez al conjuncturilor economice (OFCE), nu agrează organizarea unei mari conferinţe pentru ştergerea unei părţi a datoriei elene, ceea ce ar antrena revendicări similare din partea Spaniei sau a Portugaliei. În schimb, el recomandă să se umble la plata dobânzilor care, anual, reprezintă 4,5-5% din Produsul Intern Brut al Greciei. Suprimarea totală a acestor plăţi timp de mai mulţi ani ar permite Greciei să facă faţă crizei umanitare care pe drept cuvânt îngrijorează guvernul Tsipras. Şi cunoscutul economist francez Thomas Piketty, devenit în acest moment o adevărată „stea” în lumea economiştilor, mai ales în America, după publicarea cărţii intitulate „Capitalul în secolul al XXI-lea„, este partizanul restructurării datoriei Greciei, aflată în deflaţie de circa 20 de luni.
