Foto: ghidcabinet.ro

Trei actori sunt prinşi în joc: politicienii, companiile farmaceutice şi marii profesori din medicină. Nu e clar dacă jocul s-a complicat din prostie, din orgoliu sau datorită unei iscusite strategii a ministrului sănătăţii.
Fapt este că, în plină campanie electorală pentru prezidenţiale, pe 4 noiembrie 2014, ministrul Nicolae Bănicioiu anunţa că guvernul a aprobat subvenţionarea a 23 de noi medicamente. Două luni mai târziu, nici unul din aceste medicamente nu este disponibil pentru pacienţi. De ce? Pentru că încă se joacă…
Să ne agăţăm în continuare de faptele care nu pot fi contestate de nici unul dintre cei trei actori. În lume apar anual medicamente noi, inovative, care uneori au capacitatea de a salva şi uşura viaţa a zeci de mii de bolnavi. Pentru că sunt ultima tehnologie medicală, aceste medicamente sunt prea scumpe pentru ca majoritatea bolnavilor să-şi permită achitarea integrală a costului.
Aici intervine statul/asiguratorul care subvenţionează o parte sau costul integral al acestor medicamente inovatoare. În acest fel, dreptul la vindecare nu depinde exclusiv de cât de bogat eşti. Un principiu uman şi practicat în toate statele Europei civilizate, care anunţă anual ce medicamente noi au mai fost introduse pe lista celor subvenţionate.
Anunţul e aşteptat cu încordare de bolnavi, a căror viaţă depinde de asta. Doar că, în România, un astfel de anunţ nu a fost făcut vreme de șase ani. Practic, pacientul român cu venituri medii nu are acces la nici unul dintre medicamentele inventate în ultimii șase ani. De ce? Pentru că nu a vrut guvernul.
Nu reluăm toată istoria veche a acestei probleme, dar în primăvara anului trecut guvernul a introdus pe listă 17 medicamente noi. După șase ani de interdicţie, restanţele sunt însă mari: aproximativ 170 de medicamente noi în aşteptare. Guvernul Ponta a promis că va subvenţiona alte 23 de medicamente noi până la sfârşitul lui 2014, trebuind să îşi facă rost de banii necesari pentru asta.
Dar cineva trebuie să aleagă cele 23 de medicamente care vor fi subvenţionate din toate cele 170 în aşteptare. Şi aici începe jocul…

PROFESORII DE MEDICINĂ

Una dintre primele măsuri luate de Nicolae Bănicioiu (PSD) ca ministru al sănătăţii a fost anularea întregului mecanism de selectare a medicamentelor noi pus în funcţiune de Eugen Nicolăescu (PNL), predecesorul său la minister. Până la venirea lui Bănicioiu, puterea de decizie se afla în mare parte în comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, alcătuite majoritar din profesorii universitari din cele mai importante spitale din ţară. Cei mai mulţi dintre ei, oameni importanţi, beneficiind de prestigiu profesional şi întrucâtva rezistenţi la presiunile politice.
Mulţi dintre ei aveau însă o problemă: evaluau medicamentele companiilor farmaceutice de la care, în acelaşi timp, câştigau direct bani – consultanţă, studii clinice sau sponsorizări pentru deplasări la congresele internaţionale. Un conflict clar de interese.
Nu o spun doar eu. Guvernul american a interzis sponsorizarea participării medicilor la congrese şi, din 2014, companiile farmaceutice trebuie să raporteze transparent toate plăţile efectuate către medici. Care medici americani s-au repliat rapid astfel că, în ultimul an, jumătate dintre ei au restricţionat accesul reprezentanţilor farma în clinicile lor. Cu toate acestea, „mai e cale lungă până să eliberăm cu adevărat medicina de influenţele comerciale“, scrie Fiona Godlee, editorul prestigioasei reviste British Medical Journal.

POLITICUL

Ministrul Nicolae Bănicioiu a luat o bună parte din puterea de decizie a profesorilor şi a mutat-o la Agenţia Naţională a Medicamentului, instituţie condusă de un preşedinte numit politic. Totuşi, nu a putut să golească complet de conţinut rolul profesorilor, care continuă să deţină două poziţii strategice foarte importante.
Ei conduc comisiile care judecă contestaţiile depuse de companiile farmaceutice nemulţumite de deciziile luate de Agenţia Naţională a Medicamentului. Şi tot ei alcătuiesc protocoalele în funcţie de care se prescriu noile medicamente subvenţionate.
Detalii, dar diavolul se ascunde în detalii. Căci în comisiile de contestaţii evaluarea profesorilor este cea hotărâtoare. Şi fără protocoalele respective, medicamentele nou-subvenţionate nu pot fi prescrise pacienţilor.
Dar la doar două săptămâni de la anunţul electoral al aprobării celor 23 de noi medicamente, ministrul Bănicioiu semnează un ordin care îi elimină automat pe profesori şi din aceste ultime două poziţii strategice. Ordinul transformă conflictul de interese în care sunt mulţi profesori dintr-o problemă etică, într-una penală.
În mai puţin de o lună, 200 de medici s-au retras din respectivele comisii ale ministerului. Printre ei, conform surselor HotNews, nume grele de preşedinţi precum prof. Adrian Streinu-Cercel (directorul Institutului „Matei Balş“), prof. Dragoș Vinereanu (prorectorul Universităţii de Medicină Bucureşti), prof. Ovidiu Băjenaru (şeful neurologiei de la Spitalul Universitar din Bucureşti), prof. Anca Lupu (şeful hematologiei de la „Colţea“), prof. George Sorin Ţiplică (şeful dermatologiei de la „Colentina“). Jumătate din comisiile de specialitate sunt în acest moment descompletate şi cu activitatea blocată.
Mutarea lui Bănicioiu a fost iscusită. Ministrul sănătăţii nu poate fi acuzat că nu a aprobat subvenţionarea celor 23 de medicamente noi; pe hârtie a făcut-o. Nu poate fi acuzat nici că a epurat intenţionat comisiile profesorilor, deoarece conflictul de interese al acestora este real şi contrar standardelor internaţionale actuale. Mai mult, prin blocarea comisiilor, ministrul amână şi cheltuielile generate de cele 23 de medicamente noi. Cheltuieli pentru care guvernul Ponta nu a prevăzut fonduri suplimentare.

FARMA

Companiile farmaceutice sunt desigur foarte nemulţumite. Pentru ele, orice medicament nou-inclus pe lista celor subvenţionate de către stat este o afacere sigură. În plus, se bazau pe relaţiile construite în timp cu profesorii. Să mizăm pe onestitatea acestor companii?
Sigur că am putea, dar realitatea internaţională ne contrazice: în ultimii patru ani, valoarea totală a amenzilor aplicate industriei farmaceutice de către guvernul american se ridică la peste 18 miliarde de dolari! O parte dintre aceste amenzi au fost date pentru mituirea oficialilor şi medicilor din Balcani. „Pentru anumite companii, astfel de derapaje penale şi civile au devenit parte a modelului lor de afaceri“, se afirmă într-un editorial al British Medical Journal.
În urmă cu două zile, reprezentantul industriei farma a tras o salvă de avertizare către Ministerul Sănătăţii, declarând public ceea ce HotNews a scris încă de acum o lună: „Ne aflăm într-o situaţie de blocaj“. La Ministerul Sănătăţii se caută cu febrilitate înlocuitori pentru cei 200 de demisionari, întârzierea putând declanşa un iad mediatic în care ministerul să fie acuzat că blochează intenţionat accesul pacienţilor români la medicamentele noi. În realitate, nu doar acest guvern, ci guvernele României din ultimii șase ani au blocat acest acces.
Momentul este foarte delicat, atât de delicat încât secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii în mâna căruia se află listele cu membrii comisiilor evită din răsputeri să comunice oficial atât numele demisionarilor, cât şi pe cele ale noilor candidaţi. Acesta este şi punctul vulnerabil al strategiei ministerului, căci legea prevede clar că aceste comisii „trebuie să fie formate din personalităţi ale lumii medicale“. Greu de găsit astfel de personalităţi care să nu aibă relaţii financiare cu industria farmaceutică.
Războiul e departe de final. Ciudat însă că într-o ţară care îşi permite să arunce miliarde pe autostrăzi neterminate, în care politicienii semnează pacte pentru creşterea bugetului Apărării, nu se găsesc resurse financiare şi pentru Sănătate.
În acest război al medicamentelor, fiecare dintre actori are interesul său personal. Dar care este rolul pacienţilor? Hmm… să nu punem totuşi întrebări copilăreşti.