Duminică, 18 august, este programată cea de-a şaptea etapă în Campionatul German de Turisme, DTM. Pe circuit se întâlnesc cei mai importanţi producători premium din lume, BMW, Audi şi Mercedes, într-un campionat deosebit de disputat, care a obişnuit publicul cu răsturnări de situaţie şi lupta pentru titlu până în ultima cursă, în ultimul viraj. Aşa s-a încheiat şi sezonul 2012, când BMW a răsturnat toate aşteptările şi a reuşit în final să cucerească toate titlurile puse în joc, pentru piloţi, constructori şi echipe. A fost momentul care a încununat o revenire glorioasă după o pauză de 20 de ani în DTM. Şi acest sezon stă sub semnul echilibrului, este deschis oricărui rezultat, astfel că etapa de la Nürburgring este încă o dată aşteptată cu multă emoţie, în jur de 100.000 de spectatori fiind aşteptaţi în acest weekend la cursă.
Gazda cursei de la jumătatea sezonului este celebrul circuit Nürburgring, unul dintre cele mai cunoscute din lume. Acesta a fost scena multor competiţii spectaculoase şi avea să îşi câştige supranumele de „Iadul Verde“ pentru cei peste 20 km de circuit într-o zonă împădurită străbătuţi de Nordschleife (bucla nordică a circuitului). Este un loc încărcat de istorie, prima competiţie desfăşurându-se, sub denumirea de Eifelrennen, pe o combinaţie de străzi în jurul satelor de munte din regiunea Eifel. Din motive de siguranţă, s-a luat decizia construirii unui circuit aici şi astfel se inaugura în 1927 faimosul Nürburing.
Victoria lui Petre Cristea în Marele Premiu al Germaniei
Cu 74 de ani în urmă, pe 21 mai 1939, Nürburgring era scena unei victorii istorice a unui român în faimoasa cursă Eifelrennen. Petre Cristea era primul pilot care câştiga în cursa de debut pe acest circuit şi, în acelaşi timp, stabilea un record de viteză care avea să fie doborât de marele pilot britanic Stirling Moss abia 14 ani mai târziu.
Aceasta este povestea lui Petre Cristea, cel mai mare pilot român al tuturor timpurilor, şi a legăturii lui speciale cu legendarul BMW 328.
Duminică, 21 mai 1939. Circuitul Nürburgring (22,81 km), cel mai lung şi dificil circuit din lume prin complexitatea virajelor şi variaţiile de relief. International Eifelrennen, etapa a doua a campionatului german, programa curse de motociclete şi automobile clasele Sport (sub 1.500 cm şi sub 2.000 cm) şi Competiţie. Clasa Sport sub 2.000 cmc era practic confiscată de BMW 328, toţi participanţii folosind o versiune a acestui model. Cursa presupunea parcurgerea a şase tururi de circuit totalizând 136,86 km. 17 concurenţi şi-au anunţat prezenţa, dar numai zece au luat startul. Dintre aceştia, doar cinci au reuşit să termine cursa care avea să fie câştigată de un român: Petre Cristea. În cursa clasei Competiţie (zece tururi) Hermann Lang (Mercedes W154) îl învingea pe Tazzio Nuvolari (Auto Union Type D) cu peste 11 secunde. Cristea era cu o victorie importantă pe scena internaţională alături de cei mai mari piloţi ai vremii şi se impunea împotriva echipelor de uzină.
BMW 328, unul dintre cele mai faimoase modele sport BMW
BMW începea producţia de automobile în 1923 cu automobilul BMW 3/15 PS, fabricat sub licenţă Austin. După numai 13 ani era prezentat deja BMW 328, unul dintre cele mai legendare modele ale mărcii şi cel care avea să confirme imaginea BMW de producător de automobile sportive.
O mare parte din primele 100 de automobile produse a fost livrată către piloţi din întreaga lume. Victoria lui Ernst Hene din 1936 în prima cursă disputată pe circuitul Nürburgring a fost categorică, aşa că majoritatea piloţilor doreau să utilizeze acest model. Efectul nu s-a lăsat mult aşteptat, în 1937 BMW 328 repurta peste 100 de victorii. Produs în 464 de exemplare în perioada 1936-1940, modelul a fost utilizat şi de piloţi români precum Petre Cristea, Marin Dumitrescu, Alexe de Vassal, Vintilă Frumuşanu, Alexandru Papană, Nadler, Ion Bolony, Valentin Tânţăreanu şi Alexandru Uţă. BMW 328 a rămas unul dintre cele mai emblematice modele ale mărcii. La sfârşitul anilor ‘60, unul dintre primele studii de marketing comandate de BMW arăta că şi la peste 20 de ani de la debutul BMW 328, imaginea sportivă a mărcii se baza în continuare foarte mult pe acest model.
Cristea şi BMW, un duo imbatabil
Extrem de modest, Cristea mărturisea la începutul anilor ‘90, rememorând celebra cursă, faptul că cei care se ocupau de paza circuitului, cu puţin înainte de startul cursei, nu voiau să-i permită accesul în zona boxelor, văzându-l îmbrăcat în haine de stradă. Celebra sa bască înlocuia căştile nelipsite din echipamentul adversarilor, purtarea acestora nefiind obligatorie la acea vreme. Cum Cristea nu obişnuia să poarte nici combinezon, brasarda care purta inscripţia „Fahrer – Eifelrennen 1939“ a fost cea care l-a scos pe pilotul român din încurcătură. Puţini ştiu că maşina cu care a concurat Cristea aparţinea prietenului său, inginer Petru Iscu. Iscu îşi cumpărase în ianuarie 1938, prin firma bucureşteană Tracta (importatorul BMW în România în perioada interbelică), un BMW 328 nou. El nu numai că pune la dispoziţia lui Cristea maşina, dar acceptă şi ca aceasta să fie radical modificată pentru performanţe mai bune. Caroseria originală este înlocuită cu una realizată din aluminiu, cel mai probabil la fabrica de avioane SET din Bucureşti. Aripile faţă sunt înlocuite cu unele minimaliste. Se renunţă la parbriz şi sistemul de decapotare, inutile în competiţii. Aripile spate sunt „închise“ prin aplicarea unor capace. Cristea soseşte pe circuitul Nürburgring însoţit de Petre Iscu. Maşina este transportată pe o platformă construită după proiectul lui Cristea. Faţă de alte curse ulterioare unde Cristea s-a deplasat pe roţi cu automobilul cu care concura pierzând şi din cauza oboselii acumulate, la Nürburgring pregătirea cursei s-a făcut în mod profesionist. Cristea este înscris pe poziţia a 11-a a listei de start şi îi este repartizată boxa cu numărul 17. Avea să realizeze cel mai bun timp în calificări, urmând a lua startul de pe prima grilă.
Participanţii
17 concurenţi s-au înscris pe lista de start. Petre Cristea s-a aliniat pe grila de start alături de zece germani, practic elita piloţilor care concurau cu BMW, cu mare experienţă în competiţii şi maşini preparate de departamentul de competiţii al firmei producătoare. Dintre concurenţi se remarcau piloţii uzinei BMW, Paul Heinemann (D) BMW 328 (nr. de concurs #4) şi Huschke von Heinstein (D) BMW 328 (#6).
Un alt adversar redutabil era echipa NSKK (Nationalsozialistisches Kraftfahrkorps), o organizaţie paramilitară a partidului nazist, compusă din piloţii: Willi Briem (D) (#1), Uli Richter (D) (#2) şi Paul Greifzu (D)(#3).
Doctorul Fritz Werneck BMW (D) 315/328 Spezial (#5), pilot privat cu mare experienţă în competiţii, concura cu un automobil special preparat.
Cel mai bun timp în calificări a fost obţinut de românul Petre Cristea (#11), care pe parcursul cursei a realizat o medie orară record (115,1 km/h pe parcursul a 136,86 km).
Cum s-a desfăşurat cursa
În 1989, la o jumătate de secol de la marea sa victorie de la Nürburgring, Petre Cristea destăinuia cititorilor Almanahului Autoturism cum a câştigat celebra cursă:
„(…) Circuitul Nürburgring (bucla mare) măsura atunci 22 km, având 173 de viraje de toate felurile. În cele trei zile de antrenament am înregistrat cei mai buni timpi (cu cronometraje oficiale electrice). Frumuseţea era că toţi concurenţii la categoria 2000 cmc (circa 20) erau numai cu maşini BMW tip 328. La plecarea în cursă, maşina cu cel mai bun timp la antrenamente era plasată lângă capătul din dreapta al liniei de start, având în stânga pe cei cu timpii 2, 3 şi 4. Numai că primul viraj, plasat la circa 150 m de la linia de start, era o curbă rapidă la stânga. Aşa că, în mod automat, după acest viraj m-am pomenit pe locul 5! De ce? Foarte simplu: toţi cei din stânga mea s-au aflat automat pe coarda virajului! Ba încă s-a băgat printre ei şi cel din extrema stângă a celui de-al doilea rând de concurenţi…
Bineînţeles că această situaţie nu m-a avantajat deloc, deşi era o secvenţă naturală şi chiar o combinaţie inteligentă, sporind interesul spectacolului, obligând pe cel mai bun la antrenamente să se lupte ca să-i întreacă pe ceilalţi, dacă putea, chiar după primul viraj al cursei. Din fericire, nu a trebuit să mă «obosesc» prea mult; după vreo 11 km, adică pe la jumătatea primului tur, ajunsesem deja în fruntea coloanei.
Cel mai mult de furcă am avut cu amicul meu Huschke von Hanstein, care până la urmă a avut nenorocul să rupă o supapă, fiind silit să abandoneze. Mai departe m-am „plimbat“, dar privind atent oglinda retrovizoare: când observam că dr. Werneek (cu o maşină ceva mai uşoară decât a mea) se apropia la mai puţin de 20 m, trăgeam mai tare, până nu-l mai vedeam. Şi…. distracţia asta a durat până la linia de sosire, după ce stabilisem un nou record al Circuitului de la Nürburgring (viteză medie – 115 km/h).
Record a rămas valabil până în anul 1953, când a fost depăşit de către Stirling Moss. Recordul constă în faptul că am fost unicul pilot din lume care, concurând prima oară pe Nürburing, a câştigat cursa. Şi acest record a rezistat până în 1970, când Jackie Stewart, fost campion mondial de Formula 1, a învins, de asemenea, pe Nürburgring chiar de la primul „şut“. Aşa că, deşi nu mai sunt unicul, totuşi mă aflu într-o companie care mă onorează. (…)“.
Cristea şi BMW 328, un destin comun
Petre G. Cristea (31.01.1909-6.07.1995) a fost cel mai mare pilot român al tuturor timpurilor. Cu excepţia victoriei din 1936 din Raliul Monte Carlo, unde Cristea aducea prima victorie pentru Ford din istorie în cursa monegască, cele mai prestigioase rezultate în competiţiile internaţionale au fost obţinute la volanul BMW-ului 328. Petre Cristea şi BMW-ul 328 au avut un destin comun, având neşansa ca perioada lor de glorie să fie curmată brusc de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Remarcabil este faptul că Petre Cristea se impunea deja la prima participare internaţională cu BMW 328 – Marele Premiu al Portugaliei. Se spunea la acea vreme că BMW intenţiona să-l coopteze pe Cristea în echipa sa oficială. Pe 1 septembrie 1940, Carol al II-lea, din dorinţa de a arăta lumii că România nu e îngrijorată de izbucnirea războiului, propune Automobil Club Regal Român organizarea Marelui Premiu al Oraşului Braşov. Dorinţa de revanşă a celor de la BMW era mare, fuseseră învinşi la ei acasă de Cristea, aşa ca îşi trimit echipa oficială la Braşov, cu cele două 328-uri roadster-uri care participaseră la Mille Miglia. După ziua de antrenament, competiţia de la Braşov este anulată din cauza extinderii războiului. Cursele se reiau în România în 1947. Bătrânele BMW-uri 328 ţin în continuare la noi capul de afiş, cârpite în lipsa pieselor originale. La începutul anilor ‘50, automobilismul românesc intră în hibernare. În 1965 se reiau cursele automobilistice în România, în mod surprinzător un BMW 328 participând la Raliul Bucureşti. Un echipaj bulgar avea să repete isprava la reluarea Raliului Balkanic în 1967. Cu un motor puternic şi o manevrabilitate remarcabilă, 328-ul continua să fascineze noile generaţii de piloţi. Astăzi, BMW 328 este o piesă extrem de rară şi apreciată de colecţionari.
În cariera sa, Petre Cristea a câştigat opt competiţii importante pilotând un BMW 328. La muzeul BMW din München, în spaţiul dedicat BMW 328, victoriile lui Cristea sunt prezentate la loc de cinste, alături de brasarda pe care acesta a purtat-o în celebra cursă Eifelrennen International din 1939.
Valentin Bolocan –
Curierul Naţional
