Delia Filimon ocupă de câteva luni funcţia de director executiv al Direcţiei pentru Agricultură Dolj, însă activează de două decenii în cadrul instituţiei. Ea îşi doreşte să readucă această instituţie în atenţia agricultorilor obişnuiţi, care să vină cu încredere şi să ceară sfaturi specialiştilor Direcţiei Agricole, după cum a menţionat într-un interviu acordat Gazetei de Sud.
GdS: Cu un deceniu în urmă, Direcţia Agricolă şi-a atins, probabil, apogeul activităţii. Zeci de oameni îi contactau zilnic pe specialiştii acestei instituţii, în căutare de sfaturi şi soluţii. Acum, Direcţia Agricolă pare să fi intrat într-un con de umbră. Nu mai sunt angajaţii instituţiei atât de activi?
Delia Filimon: Cum să nu! Chiar dacă ne confruntăm cu o acută lipsă de personal, pentru că am avea nevoie de mult mai mulţi oameni, angajaţii noştri sunt implicaţi în foarte multe acţiuni. Ei merg în vamă, merg în pieţe, în angrouri, în magazine. Un nuc, spre exemplu, dacă se taie, nu se poate face asta fără o certificare din partea noastră. Controlăm şi dispunem retragerea legumelor şi fructelor care nu respectă cerinţele minime, dăm foarte multe amenzi. Chiar dacă avem puţini oameni, Doljul este pe locul I în ţară ca activitate. Iar în ultima vreme am avut rezultate foarte bune în programul de reconversie a suprafeţelor de viţă-de-vie.
GdS: În ce a constat această reconversie la vie?
D.F.: În esenţă, e vorba de suprafeţe de teren pe care fie s-au înfiinţat, fie s-au replantat soiuri nobile de viţă-de-vie, cu sprijin financiar de la Uniunea Europeană. Această reconversie la vie şi vin a mers foarte bine. Sunt convinsă însă că mult mai mulţi proprietari de terenuri – fie că e vorba de persoane fizice sau de societăţi comerciale – ar fi vrut să facă aşa ceva, dar din lipsa informaţiilor şi a banilor nu au accesat aceste fonduri, pentru că finanţarea pentru reconversie nu este integrală de la Uniunea Europeană. Mai mult de 80% nu s-a dat, deci un procent de 20-30% trebuie să aibă şi proprietarul!
Dar se pare că acţiunea noastră a dat roade. Stă dovadă nu doar producţia foarte bună de vin din ultima vreme, ci şi multiplele medalii de aur şi de argint luate în ultima vreme de anumite soiuri de vin, căci vinul românesc se caută şi peste hotare. Zona Dolj-Mehedinţi chiar s-a remarcat prin vinuri bune, şi pot aminti aici cramele de la Oprişor, Vânju Mare, Dealul Mare, Segarcea, dar şi domnul Dinescu, de la Cetate, a beneficiat la rândul său de o astfel de reconversie. Am ieşit cu vinuri de calitate, ne putem lăuda cu aşa ceva, şi tocmai de aceea vrem să aplicăm un program similar şi în pomicultură, din 2014.
Având în vedere succesul pe care l-a avut reconversia la vie şi vin, se doreşte să avem un program de replantare şi reconversie şi în pomicultură, începând cu 2014.
Fonduri europene pentru pomicultură
GdS: Ce înseamnă în prezent pomicultură în Dolj?
D.F.: Patrimoniul pomiculturii din judeţul Dolj se ridică, la ora actuală, la circa 7.600 ha. Dar, din acestea, majoritatea sunt în declin. Asta înseamnă că plantaţiile sunt îmbătrânite, au lipsuri, multe uscăciuni. Practic, ce înseamnă livadă pe rod totalizează doar 1.800-1.900 ha. Asta înseamnă meri în primul rând, dar şi pruni, cireşi, vişini, mai puţin caişi şi piersici. Asta se pune în Dolj.
GdS: Pe unde avem astfel de livezi pe rod?
D.F.: Avem la Breasta, la Ghidici, la Calafat, la Vârvor. Din vechile plantaţii, care se întindeau pe suprafeţe destul de mari, a mai rămas câte ceva. Tocmai de aceea noi vrem să revigorăm acest sector pomicol începând cu 2014, pentru că în toată ţara mai avem cam 120.000 ha de livezi şi vrem să ajungem cam la 200.000 ha până în 2020. Asta ar fi bine pentru acoperirea necesarului de fructe atât pe plan intern, cât şi pentru export, pentru că fructele din România ştim că au un gust deosebit.
Puţini ştiu, totuşi, că în România încă se mai face cercetare agricolă în acest domeniu, şi mă refer la Staţiunea Didactică de la Iaşi, care a scos noi soiuri de cireşi, ce dau o producţie mai bună şi necesită mai puţine tratamente. Pentru că nu poţi să ieşi pe piaţă cu nişte fructe de calitate dacă nu respecţi o anumită tehnologie – regulă care nu se aplică doar în pomicultură, ci în toată agricultura.
GdS: Cum aţi putea stimula pomicultura?
D.F.: Prin aceste programe de reconversie vin fonduri europene importante. Pentru că, dacă vrem să înfiinţăm 1 ha de meri, să zicem, respectând şi tehnologia, şi fertilizanţii, să punem şi plase antigrindină etc., asta înseamnă bani. Iar o persoană care vrea să facă pomicultură poate să beneficieze prin aceste programe de reconversie de fonduri venite de la Uniunea Europeană. Exact asta ne zbatem noi să obţinem începând cu 2014, să facem un program similar celui actual aplicat la viţa-de-vie. Pentru că toţi care au beneficiat de astfel de fonduri în cadrul reconversiei la vie au fost mulţumiţi.
GdS: Bănuiesc că beneficiarii nu vor primi fonduri europene doar promiţând să înfiinţeze nişte livezi, ci trebuie să respecte o anumită tehnologie…
D.F.: Bineînţeles, ei vor fi inspectaţi în permanenţă de specialiştii noştri. Dacă iau şi subvenţie de la APIA, vor exista echipe mixte care vin să-i verifice. Plus că sunt nişte termene care trebuie respectate, deci nu se face nimic după ureche. Lucrările sunt foarte drastic verificate. Tot ce s-a făcut reconversie pe vie în Dolj a fost verificat la sânge, asta vă pot garanta! La fel se va proceda şi în pomicultură.
Seceta se face simţită
GdS: Care este situaţia actuală a agriculturii doljene, în raport de seceta despre care se spune că s-a instalat deja?
D.F.: Dacă e să ne referim la secetă, pot să vă spun că grâul este în stadiul de burduf, dar, lipsind umiditatea din sol, a început să aibă uscăciune la bază, să nu facă boabele în burduf, să îngălbenească frunzele. Mai ales fenomenul acesta de îngălbenire, de ofilire, apare după-amiaza, şi se vede mai pregnant acolo unde nu s-au aplicat tratamente sau îngrăşăminte. Dacă persistă seceta, iar oamenii nu apelează la irigaţii, producţiile vor fi destul de mici.
Probleme apar şi la porumb, dar şi la floarea-soarelui, pentru că am avut o campanie de primăvară atipică – a fost o primăvară foarte scurtă, cu căldură la început, apoi cu ploi şi inundaţii, urmate din nou de căldură. Porumbul n-a răsărit aşa cum trebuia. Este cam rar, cu frunze puţine, asta în sud, iar în nordul judeţului sunt neuniformităţi considerabile.
La rapiţă, în afară de faptul că avem o suprafaţă destul de mică faţă de anul trecut, doar vreo 4.800 ha, din cauza secetei plantele s-au ramificat brusc, a mai căzut din floare, aşa că la aceste culturi va fi o problemă, producţiile urmând să fie cu mult sub cele pe care le preconizam.
GdS: Ce suprafeţe avem cultivate în Dolj?
D.F.: În Dolj, avem peste 80.000 ha cu porumb. Suprafaţa este destul de mare.
Grâu avem peste 170.000 ha, dar nu mai preconizăm producţia pe care speram să o obţinem acum două luni. Iar asta din cauza vremii, care nu ţine cu noi.
E adevărat că s-au încheiat contracte pentru irigaţii pentru circa 13.000 ha, iar irigaţiile sunt mai ieftine cam cu 20% faţă de anul trecut. Dar dacă producătorii nu înţeleg că trebuie să-şi asigure culturile şi să recurgă la irigaţii, producţiile vor fi diminuate.
Există şi alte efecte ale secetei?
Tot din cauza secetei va apărea omida păroasă şi cele mai virulente sunt larvele, deci generaţia a doua. Oamenii ştiu că înainte se stropea cu nişte substanţe date gratuit de la unitatea fitosanitară. Aceştia n-au mai avut bani în ultima vreme, dar pe plan local trebuie distruse aceste cuiburi de omizi.
GdS: Cum să facă asta?
D.F.: Să le dea foc! Le taie, le dau foc, pentru că, dacă nu le distrug în prima fază, în cea de-a doua fază manifestarea va fi mult mai virulentă, deci agricultorii trebuie să intervină acum! De asemenea, trebuie să urmărească dacă nu cumva, tot din cauza secetei, apare ploşniţa. Deocamdată, noi n-avem astfel de semnalări în judeţ, cei de la unitatea fitosanitară fiind zilnic pe teren şi luând probe pentru a vedea dacă apar astfel de dăunători.
GdS: Cum stăm la legume?
D.F.: Eu zic că, deocamdată, la legume stăm destul de bine. Nu avem semnale din teritoriu că ar fi probleme. A fost ceva grindină pe la Dăbuleni, unde a distrus o parte din ce a fost pus în câmp, dar n-am avut probleme mari.
GdS: Am înţeles că legumele noastre au început să apară prin supermarketuri, luând locul celor de import. E adevărat?
D.F.: Desigur, încă de anul trecut, legumele noastre au ajuns în supermarketuri. Roşiile s-au preluat direct din câmp, de la producători, specialiştii noştri de la Direcţia Agricolă deplasându-se la faţa locului pentru a certifica aceste produse. Producătorii noştri s-au asociat mai mulţi şi roşiile lor au ajuns la Selgros, la Metro, la real-, din ce am înţeles. Dar nu-i vorba doar de roşii. În supermarketuri au ajuns şi pepenii de la Sadova, de exemplu. E vorba de un soi de pepeni adus din Olanda, care nu se strică aşa de repede în galantare, şi vreme de câteva săptămâni astfel de pepeni au putut fi cumpăraţi de la real,-. La fel s-a întâmplat şi cu pepenii din Dăbuleni, o zonă renumită pentru astfel de culturi.
„Îi invit pe doljeni
să ne treacă pragul”
GdS: O problemă care se manifestă la nivelul întregii ţări o reprezintă, din câte ştiu, lipsa platformelor de colectare, ca intermediar între producători şi cei care desfac marfa. Cum stă judeţul Dolj din acest punct de vedere?
D.F.: Şi noi ducem lipsă de astfel de platforme de colectare şi e nevoie de ele, pentru că dacă se investeşte în influenţarea de culturi, pe undeva e nevoie şi de înfiinţarea unor asemenea platforme de colectare. Pentru că, altfel, omul ce face?! Mai cheltuie nişte bani ca să se ducă în piaţă. Pe când dacă are o platformă de colectare la îndemână, are şi cheltuieli mai mici. Fructele şi legumele de acolo sunt proaspete, iar cei care vor să le desfacă în diferite zone din ţară au de unde să vină să le cumpere. Dar la noi, în Dolj, se simte şi nevoia unei mai bune organizări a pieţei. În plus, odată cu reconversia în pomicultură, un alt aspect ce va fi avut în vedere îl reprezintă înfiinţarea acestor platforme de colectare, pentru că suferim şi la procesare, şi la depozitare, în acest moment.
GdS: Procesatori de fructe şi legume mai există în Dolj?
D.F.: Mai sunt, dar foarte puţini. Pot să mă laud că merge foarte bine Casa Ethos, care procesează merele şi face suc de mere de pe circa 8 ha de livadă. Dar nu fac numai asta, au şi culturi de grâu. La fel, avem pe cineva la Ghidici, care are o plantaţie şi face şi procesare. De la Işalniţa, sunt trimişi castraveţi pentru procesare la Râureni, la fabrica de conserve de acolo.
În schimb, se poate observa altceva. Foarte mult se caută afară produsele ecologice, iar noi putem să profităm de această nişă, pentru că România stă bine la acest capitol. Produsele ecologice şi tradiţionale sunt şansa noastră, desfacerea lor triplându-se faţă de acum trei-patru ani, şi este în continuare loc pentru astfel de produse.
Semnez zilnic dosare pentru reconversie către agricultura ecologică, la grâu, la legume, fructe, la familii de albine. E adevărat, sunt suprafeţe destul de mici, dar e un început, iar produsele sunt ecologice. Le recomand celor care fac aşa ceva să-şi protejeze produsele, mai ales pentru piaţa de afară. Iar celor care nu ştiu cum să facă, să vină să ne întrebe.
GdS: Aşadar, le recomandaţi cetăţenilor să vă treacă pragul cât mai des?
D.F.: Da, să vină să ne întrebe, să ne ceară sfaturi, pentru că sunt multe noutăţi de care pot să beneficieze. Poate nu au timp să intre pe internet sau pe site-ul Ministerului Agriculturii, pentru a citi despre ultimele noutăţi în domeniu, dar specialiştii noştri le cunosc, lucrează cu ele şi îi pot sfătui pe agricultori ce şi cum să facă.
Lucrez la Direcţia Agricolă de peste 20 de ani. Unul dintre ţelurile mele este să readuc această instituţie în atenţia cetăţenilor. Specialiştii noştri ştiu mai bine să explice şi să-i ofere agricultorului cea mai bună soluţie la problema sa. Tocmai de aceea îi invit pe doljeni să ne treacă pragul şi să ne pună întrebări despre ceea ce vor să facă.
Nu demult, a venit la noi un bătrânel, de 72 de ani, să ne întrebe cum să facă să taie o plantaţie de 2 ha de meri, pe care o avea în proprietate. După ce a stat de vorbă cu specialiştii noştri, bătrânul s-a răzgândit. A venit cu nepotul lui, pe care l-am sfătuit cum să procedeze ca să menţină plantaţia, care există şi acum. Iar bătrânul, ultima dată când a trecut pe la noi, chiar era bucuros că nu şi-a tăiat merii, pentru că livada era de la bunicul lui, iar el, acum, poate s-o lase mai departe moştenire nepoţilor.
