http:http://www.youtube.com/watch?v=ghRUwgJGIS8
Cea de-a 47-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, găzduită în premieră la Craiova, s-a încheiat cu succes ieri, cu o vizită la situl arheologic de la Cioroiu Nou, care există, conform descoperirilor, încă din epoca romană. Cei aproximativ 150 de arheologi s-au declarat încântaţi de cele patru zile petrecute la Craiova, lăudând organizarea Muzeului Olteniei.
După două zile în care şi-au prezentat rapoartele săpăturilor şi descoperirilor, după ce au cunoscut cât s-a putut oraşul Craiova, arheologii veniţi din toată ţara au încheiat sesiunea prin observaţie, la situl arheologic din satul Cioroiu Nou, comuna Cioroiaşi judeţul Dolj. „Excursia documentară am organizat-o la situl arheologic de la Cioroiu Nou şi, după cum ştiţi, după inaugurarea secţiei de Ştiinţe ale Naturii şi după încheierea lucrărilor de la cea de Istorie-Arheologie, acum a fost momentul potrivit să îi invităm pe colegii din toată ţara să îşi prezinte comunicările săpăturilor realizate în cursul anului 2012. După reacţia lor, eu zic că am ieşit destul de bine şi sper ca şi în viitor să mai găzduim astfel de evenimente“, a povestit directorul Muzeului Olteniei, Florin Ridiche. De ceva vreme, instituţia pe care acesta o conduce are un protocol de colaborare permanent cu ONG-ul Alexis Project din Filiaşi, care a şi cumpărat terenul de un hectar pe care se află situl. Cele două părţi colaborează foarte bine atât pentru cercetare, cât şi pentru valorificarea turistică a zonei.
„Este un lucru lăudabil şi destul de rar în România“
Consiliul Judeţean Dolj a finanţat săpăturile încă de la începerea lor, din anul 2000, iar în 2009 a suplimentat fondurile atât la Cioroiu Nou, cât şi la Desa şi, mai ales, la Răcari, unde este cel mai mare castru militar roman din epoca respectivă. Investiţia în aceste situri nu a trecut nici ea neobservată de către invitaţii acestor zile. Preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie, Zeno Karl Pinter, a fost şi el prezent la Sesiunea Naţională. El a mărturisit că este lăudabil efortul de a pune în valoare acest sit. „Este îngrijit, nu este lăsat în paragină, s-a făcut un efort mare pentru achiziţionarea terenului, este un lucru lăudabil şi destul de rar în România“, a declarat, pentru GdS, Zeno Karl Pinter. În viitor, prin finanţări se va realiza şi supraînălţarea zidurilor cu vechile ruine până la înălţimea de 50 de centimetri, cât permite legea, pentru ca aceste monumente arheologice să devină şi obiective turistice.
Arheologii, de vorbă cu sătenii
Plimbându-se prin sit, arheologii au intrat în vorbă şi cu sătenii. „De asta au venit romanii, că aveau apă aici“, a spus unul dintre săteni, în timp ce în jurul său erau strânşi câţiva arheologi. Într-adevăr, zona este înconjurată de două pâraie, Eruga şi Baboia. „În epoca romană, ea se numea Dacia Malvensis, aici se spune că ar fi existat capitala provinciei, Malva, care se întinde pe 11 hectare. Ca să spunem pe înţelesul tuturor, este echivalentul Craiovei de astăzi, o zonă urbană, bogată. Când am venit prima dată aici, nu îmi venea să cred câtă ceramică fragmentară de lux era“, a detaliat Florin Ridiche.
Dorel Bondoc, responsabilul ştiinţific al sitului, le-a povestit celor prezenţi despre săpăturile făcute în acest loc, pe parcursul vizitei. Comparativ cu celelalte fortificaţii din Oltenia, dimensiunile acesteia sunt destul de mari. Directorul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, Adrian Ardeţ, a spus că „descoperirile de la Cioroiu Nou au reprezentat pentru lumea arheologică din România sunt cele mai importante din ultimii ani. Dorel Bondoc, de la Muzeul Olteniei, a popularizat descoperirile, le-a conservat şi le pune în valoare“.
„Poate vom realiza şi parcuri arheologice“
Speranţa directorului Muzeului Olteniei, Florin Ridiche, este ca acest loc să devină reprezentativ pentru Dolj şi, de ce nu, pentru regiunea Olteniei. „Poate în viitor, pe fonduri europene, vom putea realiza şi parcuri arheologice în zonă“, a spus Ridiche, dând exemplul Parcului Arheologic Xanten din Germania, a cărui realizare a durat, însă, cu totul, 25 de ani. Totuşi, concluzia participanţilor şi a organizatorilor este aceeaşi: cele trei situri doljene se pretează să devină monumente vizitabile şi sunt adevărate moşteniri pentru cei ce doresc să le afle povestea.
