Directorul general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) a prezentat, într-un interviu acordat cotidianului Gazeta de Sud, situaţia dificilă cu care se confruntă instituţia care funcţionează cu doar două treimi din personalul necesar: din 2009, nici s-a mai făcut nici măcar o angajare în urma blocării posturilor. Presiunea asupra angajaţilor este cu atât mai mare, cu cât la nivelul judeţului ne confruntăm cu fenomene sociale de tip nou: părinţi plecaţi la muncă în străinătate care îşi lasă copiii în grija rudelor, dar şi exploatarea sau abuzul înregistrat tot mai des în rândul micuţilor. Ne-a vorbit, de asemenea, despre numărul persoanelor cu handicap, despre copiii instituţionalizaţi, despre proiectele aflate în derulare, dar şi despre procesul de adopţie.
Florin Stancu are 37 de ani şi este directorul executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj. A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti“ din Craiova. A urmat apoi Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu“, promoţia 1998. A ocupat funcţii importante de conducere în instituţiile craiovene şi a făcut un masterat în administraţie publică la Şcoala de Studii Economice, punând accent pe administraţie publică. Imediat după terminarea studiilor, a lucrat în domeniul privat în calitate de consilier juridic la diferite societăţi comerciale. Din iunie 1999 şi până în 2003, a fost consilier juridic la Direcţia Sanitar-Veterinară Dolj. Din octombrie 2003, pe lângă activitatea strict juridică a desfăşurat şi activitate administrativă. A fost apoi director la Clubul Sportiv Judeţean Ştiinţa „U“ Craiova, care se numea pe atunci Centrul de Copii şi Juniori Craiova, instituţie nou-înfiinţată în august 2003, finanţată de Consiliul Judeţean Dolj. A fost directorul clubului în perioada 2003-2006. Din 2006 până în 2009, a fost directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj. Imediat după plecarea de la cârma acestei instituţii, a fost prefect, după care a revenit la conducerea DGASPC Dolj.
GdS: Care este strategia după care vă ghidaţi activitatea?
Florin Stancu: La nivel judeţean am ales să avem strategii pe perioade scurte, doi, trei ani, faţă de cele de la nivel naţional, de exemplu, făcute pentru cinci, şase ani. Am reuşit să adaptăm toate centrele noastre standardelor europene, toate sunt acreditate, licenţiate sau avizate conform legislaţiei în vigoare.
GdS: Care este problema majoră cu care vă confruntaţi?
F.S.: Suntem în continuare regiunea cea mai săracă din ţară. Este nevoie de dezvoltarea serviciilor sociale. Pentru instituţia noastră, ultimii patru ani au însemnat blocarea dezvoltării, prin blocarea posturilor vacante. În prezent, funcţionăm cu două treimi din nevoia de personal, iar volumul de muncă ce cade pe umărul angajaţilor este foarte mare, oamenii noştri lucrează sub presiune. Facem un apel pentru deblocarea posturilor din sistem, pentru a putea astfel dezvolta alte servicii. Ne lovim de fenomene sociale de tip nou. Dacă vorbim doar de copiii lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi la muncă în străinătate, Doljul, dacă nu ocupă primul loc, se află printre primele pe listă. Din 2009, nu am mai avut voie să angajăm nici măcar un om. Apoi, oamenii noştri au ales să plece din sistem din cauza salariilor mici.
GdS: Lipsa de personal a afectat cel mai mult copiii instituţionalizaţi?
F.S.: Implicit, da. Dacă îmi pleacă, de exemplu, şapte asistenţi maternali, 14 copii ajung în centrele noastre deja supraaglomerate şi pentru ei trebuie să găsim soluţii urgente de reintegrare. Într-un an, de exemplu, mi-au plecat 28 de asistenţi maternali!
Legea ne obligă să plasăm copiii de 0-2 ani exclusiv la asistenţi maternali profesionişti. Am fost nevoiţi să luăm copiii abandonaţi cu vârsta peste doi ani de la asistenţii maternali şi să-i ducem în centrele noastre, creând o traumă în plus celor mici şi rupând astfel relaţia de ataşament care se crease.
De aproximativ doi ani, ne-a fost tăiată şi cota lunară de benzină. Astfel, pentru o lună primim 100 de litrii, îi păstrăm doar pentru situaţii de urgenţă. De cele mai multe ori, angajaţii noştri se deplasează cu maşinile personale în judeţ pentru rezolvarea cazurilor semnalate.
GdS: Ce soluţii întrezăriţi în cazul în care nu vor fi deblocate posturile?
F.S.: Am vrea să găsim o formulă prin campanii de publicitate pentru sensibilizarea opiniei publice. Avem nevoie de voluntari pentru a ne sprijini în activitatea pe care o desfăşurăm. Vrem să dezvoltăm, de asemenea, relaţiile cu ONG-urile pentru dezvoltarea societăţii civile în judeţ, să accesăm proiecte împreună cu ei, să facem astfel mult mai accesibilă activitatea de voluntariat.
GdS: Mi-aţi spus că Doljul este între primele pe listă atunci când vorbim de copiii rămaşi acasă după ce părinţii au plecat la muncă în străinătate. Ne aflăm în top la nivel naţional şi atunci când ne referim la numărul persoanelor cu handicap din judeţ?
F.S.: Nu, stăm mult mai bine când vine vorba de persoane cu nevoi speciale. De exemplu, în Prahova sau Argeş există aproximativ 30.000 de persoane cu handicap, judeţul Dolj are aproximativ 14.000 de persoane cu handicap. Conform sistemului propriu de monitorizare, la sfârşitul anului 2012 se acordau servicii sociale specializate pentru 4.623 de copii şi persoane adulte cu handicap aflate în dificultate, prin intermediul serviciilor de tip rezidenţial, de tip familial, de consiliere sau recuperare.
GdS: În multe din ţările europene şi nu numai, statul oferă o soluţie de lungă durată pentru copiii care provin din familii extrem de sărace, oferind un sprijin părinţilor pentru a-şi putea creşte copilul. La noi, însă, dacă o familie îşi abandonează copiii din cauza condiţiilor economice, statul îi preia şi îi internează în centre instituţionalizate, dar lasă familia în aceleaşi condiţii.
F.S: Aşa este, din nefericire, în peste 60% din cazurile de abandon se ajunge din cauza sărăciei. De ce să luăm copilul din sânul familiei, să îl instituţionalizăm, când am putea să sprijinim familia? Trebuie schimbată însă legislaţia din domeniul protecţiei sociale. Din analiza datelor extrase din sistemul de monitorizare al DGASPC se remarcă faptul că numărul măsurilor de protecţie sistate este destul de redus comparativ cu numărul măsurilor de protecţie instituite în sistemul de protecţie specială. Au fost luate 425 de măsuri de protecţie, dispunându-se 143 de plasamente în regim de urgenţă, 50 de plasamente rezidenţiale, 45 de plasamente la asistent maternal profesionist, 53 de plasamente familiale la rude, nouă plasamente la alte familii şi 125 de supravegheri specializate. S-a remarcat, de asemenea, o creştere a numărului de copii aflaţi în risc de neglijare.
GdS: În urmă cu câţiva ani aţi lansat o linie telefonică dedicată copiilor aflaţi în dificultate. Mai este disponibil acel număr?
F.S.: Da, funcţionează la numărul 0251983. Acest număr stă la dispoziţia tuturor locuitorilor judeţului, care pot semnala copiii aflaţi în situaţii dificile: copii abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi. Aceştia pot suna la orice oră, inclusiv în perioada sărbătorilor legale, să sesizeze situaţia urgentă în care se află copilul şi coordonatele acestuia pentru ca inspectorii serviciului să poată interveni în cel mai scurt timp. Inspectorii care asigură serviciul, specialişti cu experienţă în protecţia copilului – asistenţi sociali şi psihologi, vor oferi consiliere în vederea asigurării unei cât mai eficiente depăşiri a situaţiei de criză în care se află copilul şi familia acestuia. Specialiştii serviciului colaborează pentru soluţionarea cazurilor cu Poliţia Judeţului Dolj, cu ambulanţa, cu spitalele. În ultimii doi ani, numărul sesizărilor a crescut, avem aproximativ 30 de telefoane pe zi, din care însă doar 40% sunt sesizări reale. Avem şi cazuri când s-a decis decăderea din drepturi a părinţilor din cauza neglijenţei sau abuzului.
GdS: Procesul adopţiei este unul extrem de greoi, care se desfăşoară pe parcursul mai multor ani, din cauza legislaţiei extrem de riguroase. Sunt doljenii dornici să adopte un copil?
F.S.: Într-adevăr, procesul adopţiei este extrem de stufos, însă este mult mai bine aşa, familia are timp de gândire şi timp pentru a lua o decizie cât mai bună. Procesul adopţiei are o serie de etape obligatorii: de la depunerea cererii de evaluare, de exemplu, pentru obţinerea atestatului, la întâlniri de informare, evaluări psihologice, potrivirea copil-familie adoptatoare, încuviinţarea adopţiei, monitorizarea familiei. Anual, avem cam 40 de încuviinţări de adopţii în Dolj!
GdS: Ce condiţii trebuie să îndeplinească o familie pentru a putea adopta un copil?
F.S.: Pentru ca o persoană să poată adopta trebuie să aibă cel puţin 18 ani, să nu sufere de boli psihice sau handicap mental, să nu fie decăzută din drepturile părinteşti, să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a unui copil.
GdS: Spuneţi-ne, vă rog, câteva cuvinte despre proiectele derulate de instituţia pe care o conduceţi.
F.S.: Am depus proiecte, în valoare de un milion de euro, pentru extinderea Complexului de Servicii Comunitare “Vis de copil” Craiova, şi proiectul “Modernizarea, dezvoltarea şi echiparea modulului Sfânta Maria”, care se află în perioada de implementare. Cel din urmă va fi gata până la sfârşitul acestui an. Este vorba despre extinderea clădirii cu noi cabinete de kinetoterapie, fizioterapie, cabinete psihologice, iar ca element de noutate va fi dotat cu bazin de recuperare, primul din zona Olteniei. Pe parcursul anului 2012 am reuşit cu finanţare de la Consiliul Judeţean, reamenajarea şi extinderea „Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Handicap Norocel”. Acest complex este structurat pe două componente: una de recuperare a copilului cu handicap, iar alta rezidenţială. Odată cu aceste lucrări de reamenajare şi extindere, zona de recuperare îşi va mări capacitatea de la 100 de copii trataţi într-o lună la 150-200 de copii. Vom putea, de asemenea să cazăm în acest complex 30 de copii. Am inaugurat Centrul de Recuperare şi Reabilitare pentru Persoane cu Handicap “Sf. Dimitrie cel Nou” în Filiaşi.
Ne dorim foarte mult să dezvoltăm serviciile sociale şi în urbanul mic şi mediul rural. În prezent, în urban avem centre la Băileşti şi Filiaşi, iar în rural doar la Dioşti. La nivelul regiunii SV Oltenia sunt disponibile cinci milioane de euro, din care noi încercăm să accesăm 3,5 milioane de euro. Este vorba de proiecte ce vizează persoane cu dizabilităţi, tineri care părăsesc sistemul de protecţie şi de persoane de etnie romă. Prin acest proiect ne propunem să formăm, informăm şi calificăm peste 1.500 de persoane. O atenţie deosebită o avem şi în municipiul Calafat, unde vor apărea şi fenomene sociale sau se vor acutiza cele deja existente.
GdS: Ştim că a fost demarată o anchetă, în urmă cu aproximativ trei săptămâni, în urma scandalului de la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă „Sfânta Maria“ din Craiova, unde o infirmieră din Dolj este cercetată disciplinar şi suspendată din funcţie după ce a făcut public cazul unei bătrâne care ar fi fost lovită de o asistentă. Cu contractul suspendat pe perioada anchetei s-a ales şi asistenta incriminată. Ce măsuri au fost luate şi care sunt concluziile anchetei?
F.S.: Ancheta este şi acum în curs de derulare. În acest centru avem oameni care muncesc cu pasiune. Ca în orice altă instituţie, există cazuri particulare care aduc o pată neagră asupra întregului colectiv. Tocmai de aceea nu au fost formulate deocamdată concluzii, comisia de anchetă cercetând în continuare faptele semnalate.
