Magia e un domeniu fascinant, indiferent de vârsta pe care o avem. De la trucuri care par mai uşoare, legate de cărţile de joc, până la cele mai riscante, cum ar fi eliberarea dintr-o cămaşă de forţă, toate ne impresionează. Craioveanul Alexandru Ionuţ Marcu are 22 de ani şi, în opt ani, a ajuns să facă o mare parte dintre ele.
Iluzionism, mentalism, apariţie, dispariţie, cititul minţilor, telepatie, tele-, piro-, hidro- şi criokinezie (abilităţile de a mişca lucruri cu puterea gândului, de a controla focul, apa sau gheaţa) sunt cuvinte aflate la ordinea zilei pentru Alex, zis şi Matrix. Aşa îi spun prietenii şi, uşor-uşor, acesta i-a devenit şi numele de scenă. E foarte atras de numere – nu de numerologie – şi, în timp ce povesteşte despre meseria lui mai puţin obişnuită, ne spune cum pachetul de cărţi înseamnă timpul. „Câte cărţi sunt în pachet? Câte săptămâni sunt în an? 52. Câte anotimpuri sunt într-un an şi câte feluri de cărţi? Patru. Cărţile sunt timpul“.
Între magie şi actorie
De opt ani, Alex s-a implicat cu totul în acest domeniu. Atracţia a venit, însă, de când era foarte mic. „Am amintiri de la şase-şapte ani când mă uitam la televizor şi îl vedeam pe un tip, David Blane, care mergea pe stradă şi intra în contact cu oamenii simpli, surdomuţi, nevăzători, cerşetori, cu oamenii care nu aveau bani să plătească un bilet la cabaret sau la un teatru. Pe la cinci ani am văzut filmul «Merlin» şi e o scenă în care cineva aruncă cu un pahar cu apă în aer şi rămâne apa plutind. Tot încerc să recreez asta fără să încalc legile fizicii“, spune Alex râzând.
A absolvit studiile Departamentului de Arte Teatrale din cadrul Facultăţii de Litere şi, pe lângă lumea magică ce-i ocupă opt-zece ore pe zi, joacă şi pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova în regim de colaborare. Îl putem vedea în câteva spectacole, precum „Caligula“ sau „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“, iar majoritatea rolurilor sale, spune el, sunt legate de lumea magiei. „Actoria e o lume în care trebuie să te cunoşti pe tine, o lume în care trebuie să ştii ce te amuză, ce te sensibilizează. Nu poţi să spui o poezie despre mamă şi să o simţi dacă nu te gândeşti la mama ta“, dă Alex un exemplu.
Hipnoză la „Românii
au talent“
Tânărul magician nu a ratat ocazia de a se face văzut în faţa unui public mai larg. Impresarul lui, Marius Gavrilă, care se ocupă şi de nume precum Connect-R, Alexandra Stan sau Andreea Bălan, organizează anual turnee prin toată ţara. „În 2013, începând cu luna mai, va fi un turneu în vreo 25 de oraşe şi va dura aproximativ şapte luni“, iar al treilea oraş se presupune a fi Craiova. Mai mult, Alex a decis să participe, în toamna anului ce tocmai a trecut, la cel de-al treilea sezon al emisiunii „Românii au talent“. Se gândea la asta încă de la prima ediţie, dar a decis să mai muncească pentru ca totul să iasă bine. E perfecţionist, iar asta l-a ajutat: a trecut mai departe, iar din luna martie 2013 îl vom vedea pe sticlă. „E un număr de hipnoză. Atât pot să spun“, mărturiseşte Matrix despre trucul cu care i-a impresionat pe Mihai Petre, Andra şi Andi Moisescu.
Îl menţionează şi pe maestrul Harry Houdini. Cel mai periculos truc pe care l-a făcut Alex a fost să fie legat de şase oameni într-o cămaşă de forţă, cu chingi, şi suspendat la 30 de metri în aer, atârnând doar de o sfoară. „Îmi plac lucrurile riscante. Contează şi show-ul, şi spectacolul, dar trebuie să fii realist şi să te gândeşti un pic şi la viaţa ta“, subliniază, şi cere o foaie de hârtie. „Spune-mi un număr de două cifre“, îmi cere în timp ce desenează un tabel. Îi spun zâmbind primul lucru care-mi vine-n minte, 74, amintindu-mi de paharul de sticlă pe care l-a îndoit cu degetele la 15 centimetri de privirea mea.
Cooperare şi paranormal
Alex începe să scrie numere pe toate cele 16 căsuţe ale pătratului pe care l-a desenat, apoi ne apucăm să adunăm împreună laturi, diagonale, diagonale mici, laturile pătratelor mici înscrise în pătratul mare. Ajungem la o concluzie comună: toate, adunate, fac 74. Lasă foaia deoparte şi continuă să povestească despre hipnoză: „Sunt trei condiţii care trebuie îndeplinite la hipnoză: credinţă, dorinţă şi încredere. Să crezi că poţi fi hipnotizat, să îţi doreşti să fii hipnotizat şi să ai încredere că o persoană te poate hipnotiza. Dacă nu e o relaţie de cooperare, nu se poate face nimic“.
Întrebat cum şi-ar descrie activitatea în câteva cuvinte, Alex răspunde simplu şi neaşteptat: „Sunt sincer prin ceea ce fac. Dacă te duci la dicţionar, o să îţi zică ceva din care nu înţelegi nimic. Eu o văd altfel: magia, răzbunarea omului faţă de timp“. Ca magician, continuă Alex, „nu vii şi te prezinţi ca şi cum faci lucruri paranormale. Nu. E o artă, e ca pictura, ca muzica. Spre exemplu, există Fundaţia Educaţională James Randi, în SUA, care oferă un milion de dolari oricărei persoane care dovedeşte că are o activitate paranormală. Premiul creşte de la zi la zi. Iar în 40 de ani nimeni nu a putut să demonstreze asta“. Crede în argumente şi în puterea convingerii, dar se păstrează sincer faţă de oamenii care îl văd şi îl urmăresc.
Proba de cărţi: distanţă şi forme
Ia cărţile şi începe să facă hexagoane, romburi, sau să arunce cu ele. „Cel mai mult am aruncat o carte la 50 de metri, la Caracal“. Colegului meu, fotografului, îi îndoaie o cheie după ce o ţine numai două secunde în gură, în urma căreia se ridică un abur ciudat. „Poţi să o pui pe o suprafaţă dreaptă şi, cu o lovitură de ciocan, o îndrepţi. Dacă nu, îi faci copie“. Râdem cu toţii şi ni se face un pic teamă de această lume necunoscută. La plecare, ne face atenţi la tricoul lui negru. „Îţi place?“, întreabă fără să ne dăm seama ce va urma. Se întoarce cu spatele pentru o secundă, apoi ni se arată într-un tricou alb cu desene gri. Privim – ironie! – hipnotizaţi şi începem să ne strângem lucrurile.
Rămânem cu amintirea unui tânăr deosebit, care are o pasiune ce stârneşte, de cele mai multe ori, controverse şi multe întrebări în mintea oamenilor. Lucrurile sunt simple şi palpabile, totuşi: paharul cu piciorul strâmbat de nişte degete supraomeneşti, o cheie îndoită ca prin minune şi un as de inimă roşie, întors într-un pachet închis şi neatins de nimeni.
