Băutură din vechime, tradiţie şi cultură, vinul are efecte benefice asupra organismului. Vinul fabricat din pastile, cel din prafuri sau paie sunt doar mituri urbane, răspândite în perioada comunistă, explică prof. Ion Gavrilescu.
Celebrul cercetător francez Louis Pasteur spunea că „o sticlă de vin conţine în ea mai multă filozofie decât orice carte din lume“. Din acest punct de vedere, cultura egipteană, greacă, romană erau culturi ale vinului. Tracii aveau un zeu al viei şi vinului – Dionysos. Dacii apreciau şi ei vinul, care face acum parte din cultura şi tradiţia creştină. Biblia spune că Iisus a transformat apa în vin (Ioan 2:1 – 11, Matei 26:29) pe când se afla la o nuntă. Euharistia creştină asimilează pâinea cu trupul şi vinul cu sângele Mântuitorului. Şampania este astăzi nelipsită de la orice manifestare festivă. Vinul este asociat cu vechimea, cultura, nobleţea. Această băutură are şi efecte benefice pentru organismul uman, după cum explică Ion Gavrilescu, unul dintre puţinii degustători autorizaţi din România.
„Este cea mai complexă băutură produsă vreodată de om. Conţine toate elementele chimice din tabelul lui Mendeleev, compuşi de natură organică (vitamine, aminoacizi), dar şi mai multe tipuri de alcooli“, spune acesta.
Efecte benefice pentru sănătate
Vinul roşu poate fi considerat aliment şi medicament, are rol farmacodinamic şi farmacoprotector. „Vinul tonic (uşor alcoolizat) ajută organismul să-şi revină în cazul anemiei. Dacă se consumă la masă, el ajută la esterificarea grăsimilor şi la o digestie mai uşoară. Vinul conţine acid tartric şi acid malic, care reglează PH-ul sângelui“, explică Ion Gavrilescu. Evident, vinul este benefic dacă este consumat în cantităţi rezonabile, adică un pahar de 250-300 ml/zi.
Specialiştii spun că cele mai bune vinuri sunt cele roşii, seci. „Vinul este o stare intermediară între must şi oţet. Pentru a se păstra o perioadă îndelungată are nevoie de conservanţi. În acest caz, zaharurile acţionează ca şi conservat. Vinurile cu rest de zahăr trebuie consumate însă moderat. Consumul iraţional dă dureri de cap (mahmureală)“, mai explică degustătorul. Profesorul Gavrilescu spune că vinul mai este consumat la noi şi sub formă de şpriţ, o modă nemţească venită pe filiera Viena şi Berlin. Conţinutul de dioxid de carbon din sifon potenţează efectul halucinogen, dar şi mahmureala postconsum. Recomandarea este ca vinul şi apa minerală să fie consumate separat.
Mit – vinul din pastile
Deceniile comuniste au răspândit în cultura urbană expresii ca „vin din pastile“, „vin din prafuri“ sau „vin de paie“. Ion Gavrilescu ţine să demonteze aceste mituri. „Legendele au fost răspândite în special de transportatorii care aveau acces în unităţile de producţie. Ei au văzut că în vinuri se puneau pastile (metabisulfiţi pentru conservare) şi prafuri (drojdii selecţionate pentru fermentare), dar neavând cunoştinţe despre procesul de producţie au răspândit aceste mituri. Vinul din paie este o glumă, aluzie la faptul că 70% din vinurile de pe piaţa internă erau albe. Viile albe erau preferate pentru că dădeau un randament mai mare. Vinul roşu, de calitate superioară, mergea la export“, mai explică Gavrilescu.
Prin tradiţie, cultura românească este una a vinului. Cu toate acestea, statisticile spun că media consumului anual este de 23-24 litri/locuitor, adică doar jumătate din cantitatea medie pe cap de locuitor consumată în ţările dezvoltate, care este de 50 de litri. În ultimul secol, industrializarea şi urbanizarea au adus cultura berii, asociată globalizării. „Berea este pentru toată lumea şi pentru toată ziua. Vinul însă, este diferenţiat în funcţie de clasă socială, meniu, sexe etc. Nivelul consumatorilor dictează şi nivelul calităţii“, afirmă profesorul Gavrilescu.
