Pe strada Potelu, la numărul 96, munceşte un tânăr dintr-o familie care a dat patru generaţii de tâmplari. Străbunicul lui Robert Prună a fost dulgher, apoi bunicul şi tatăl au îmbrăţişat meseria de tâmplar, iar el a făcut o pasiune pentru prelucrarea lemnului. Mâinile meşterului prelucrează stejar, pin, frasin, brad. Din păcate, o astfel de meserie este pe cale de dispariţie, după ce palul şi tâmplăria din PVC au invadat lumea.
O săptămână întreagă am bătut străzile Craiovei în căutarea unui tâmplar adevărat. În cele din urmă l-am găsit. Pe o pancartă scria cu litere imense „Tâmplărie – lemn şi lemn stratificat“. Tânărul din faţa noastră s-a prezentat elegant. Purta o cămaşă „slim fit“ şi învârtea nişte chei de la o maşină modernă. Ne pofteşte în atelierul unde lucrează el, pe strada Potelu. A doua zi, îl găsim pe Robert Prună echipat în salopeta de lucru, în atelierul său de lângă casă. În încăpere miroase frumos, a lemn proaspăt şlefuit. Un căţeluş negru iese din atelier cu ceva rumeguş pe blană, iar în spate se văd mai multe cutii dreptunghiulare din lemn, despre care ulterior aflu că sunt stupi, comandaţi de un apicultor doljean. Tânărul meşteşugar are 38 de ani şi un copil. În urmă cu mulţi, mulţi ani, aproape toată strada era plină de meşteri tâmplari. Acum îi numeri pe degetele de la o mână pe cei care mai există în Craiova, ne explică omul. Cei mai mulți dintre ei nu s-au adaptat la noutăţi, cum a făcut-o Robert, lucrau „bătrâneşte“, susţine acesta. Astfel au pierit.
Meseria a moştenit-o din familie. Robert este a patra generaţie. „M-am născut în rumeguş! Străbunicul a fost dulgher. Şi bunicul, şi tata au fost tâmplari. Lucrau în cooperaţie, cum era pe vremuri. Şi am moştenit de la ei. Mi-a plăcut meseria al dracului de mult, că altfel mă făceam inginer“, spune tânărul zâmbind. Şi-a făcut propria firmă şi lucrează cu tatăl său şi cu un zilier. În atelierul de peste 300 de metri pătraţi, Robert Prună lucrează orice fel de lemn: „Facem mobilier, uşi, ferestre, mese de sufragerie cu scaune, scări interioare, foişoare, stupi. Lucrez orice fel de lemn, stejar, plop, frasin, tei, fag, brad. Pentru mine nu este foarte greu să mă adaptez la cerinţele clientului. Şi, credeţi-mă, în ultima perioadă clienţii cer o foarte mare calitate a finisajelor“, explică bărbatul.
Secretul succesului
Tânărul povesteşte că munceşte şi 12 ore pe zi, când are comenzi. „Secretul succesului este calitatea şi să-ţi respecţi clientul. Eu recunosc că nu termin aproape niciodată lucrarea la timp, mai întârzii puţin, dar mă străduiesc să nu fie mare întârzierea. Nici să îţi baţi joc de client… cum fac alţii“. Atuul lui este acela că s-a adaptat la lucrurile moderne din tâmplărie şi că foloseşte material de calitate. Când a urmat meseria familiei sale, nu s-a gândit că va avea propria afacere cu tâmplăria. „La început a fost o ambiţie, să fac mobilă mai bună decât un prieten de-al meu. Am pus pariu că eu scot mobilă mai frumoasă ca a lui. Apoi a început să-mi placă“, a spus Robert Prună. Bărbatul susţine că mobila mată este din nou la modă. Meseriaşii tocmai făcuseră un şifonier uriaş din lemn masiv: „Ăsta costă cam 50 de milioane, dar nu mai are moarte. Clientul şi-a comandat toată mobila din casă la noi“. O comodă din lemn ajunge la 1.400 de lei, iar o masă de sufragerie cu scaune tapiţate poate costa şi 2.000 de lei. Protecţia mediului este foarte importantă, astfel că rumeguşul este reciclat. În atelierul tâmplarului există o maşină de brichetat, care „absoarbe“ tot rumeguşul din încăpere. Brichetele sunt folosite pentru uz casnic, mai exact sunt puse pe foc de familia Prună.
Tâmplăria clasică, pe cale de dispariţie
Robert Prună susţine că este din ce în ce mai greu în branşă. De când a apărut palul, plasticul folosit în branşă şi PVC-ul, tâmplăria clasică a fost compromisă. Concurenţa pe care o fac fabricile de mobilă este greu de combătut de un atelier de familie. Meşterul din strada Potelu aduce materia primă de la Braşov, Târgovişte, Alba, iar transportul îl face cu maşina personală, ceea ce urcă puţin costurile. „Adaosul meu este destul de mic, de 20-30%, iar comenzile nu mai merg la fel de bine ca înainte. Dacă lucrurile vor merge tot aşa ca acum, în cinci ani cred că am să închid afacerea şi mă apuc de altceva“, a spus tânărul tâmplar. Întrebat care este cea mai mare dificultate întâmpinată în meserie, bărbatul a răspuns că este foarte greu să găseşti angajaţi buni în meseria asta: „Îi înveţi meserie, îi formezi ca tâmplari şi te trezeşti că nu le mai place şi se lasă de meserie, ori pleacă la altul, gata formaţi“.
Sfaturi pentru cei care au mobilă din lemn
Tâmplarul Robert Prună spune că aceia care au deja mobilă din lemn în casă trebuie să ştie să o protejeze. „În primul rând, cea mai bună pentru curăţat mobila este apa, cel mai bine este să o curăţaţi cu o cârpă umedă şi nu cu substanţe chimice şi alte prostii. În al doilea rând, mobila trebuie păstrată bine: să nu fie ţinută în umiditate mare, să nu fie zgâriată“, spune meseriaşul. El consideră că mobila lucioasă scoate în evidenţă cele mai mici defecte ale lemnului şi este şi greu de întreţinut. Celor care doresc să îşi cumpere mobilier din lemn, tânărul tâmplar le transmite zâmbind un sfat înţelept: „Să aibă suficienţi bani în buzunar!“.
