Dacă vă expiră cartea de identitate şi trebuie să o schimbaţi, vă aşteaptă un adevărat calvar pentru că la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor din cadrul Primăriei Craiova lucrurile merg tipic româneşte. Pentru cei mulţi există uşa din faţă, un automat de bilete de ordine şi o aşteptare de ore sau chiar zile la coadă, în timp ce pentru piloşi există uşa din dos, pe unde intri doar însoţit de vreo „relaţie“.
Auzisem despre debandada de la „Buletine“, cum este mai cunoscut Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Craiova, precum şi despre bişniţarii de care toată lumea ştie, dar nimeni nu vrea să-i vadă. Aşa că eram pus în temă cu situaţia când am mers ieri-dimineaţă, cu câteva minute înainte de ora 11.00, la sediul acestei instituţii de pe strada Unirii. Ştiind cozile de altădată, m-a frapat încă de la poartă liniştea din curte. Toate băncile erau ocupate, însă nimeni nu stătea la coadă în faţa sălii de aşteptare care dă către ghişee. „Semn bun!“, mi-am zis, „înseamnă că nu e coadă“. M-am înşelat…
Coadă cu tichet
Oricine intră în sala de aşteptare – în mod lăudabil dotată cu instalaţii de aer condiţionat, astfel încât clienţii să nu stea într-o atmosferă înăbuşitoare – îşi dă seama că are mult de aşteptat. Zeci de oameni se înghesuie în acea încăpere, deloc mică, nu doar pentru a-şi achita taxele ori pentru a-şi completa formularele necesare la dosare, ci numai aşa…, ca să aibă sentimentul că sunt mai aproape de ghişeu când le va veni rândul!
Lângă uşa care dă spre sala ghişeelor – cale de acces păzită cu multă sudoare de un poliţist comunitar – se află aparatul care dă bonuri de ordine. Apeşi butonul, îţi iei bileţelul pe care ţi-l oferă aparatul, apoi te uiţi pe panoul de deasupra uşii şi îţi dai seama că ai mult de aşteptat. La ora 10.00, 51 de minute şi 11 secunde aparatul mi-a dat bonul cu numărul 1.190. Cum tocmai atunci era anunţat să intre titularul tichetului cu numărul 1.050, am ieşit în curte să-mi găsesc ceva de făcut.
„Asta mi se pare curat bătaie de joc!“
Pe la ora 11.00, abia intra numărul 1.063. „Nu e rău“, am gândit cu optimism. Câţiva cetăţeni care stăteau la uşa către ghişee, aşteptând să fie chemaţi, mi-au mai tăiat din elan. „Eu am venit pe la 8.30, când s-a deschis, dar încă nu mi-a venit rândul. Însă am şanse să intru înainte de prânz. Alaltăieri n-am avut prea mult noroc. N-am apucat să intru, pentru că la 16.30 mi-au închis uşa în nas. Ne-au zis că s-a terminat programul şi că n-au ce să ne facă, pentru că în zilele următoare se vor da bonuri de la început“, m-a încurajat o doamnă.
Cu un sfert de oră mai matinal şi deci cu un număr mai mic pe bonul de ordine, un bărbat aflat mai în faţă la coadă mi-a povestit la rândul lui. „Luni mai erau vreo două bonuri până la mine, când au închis. Ce să faci? N-o să te iei de ei, că sunt poliţiştii comunitari pe aici. Ar trebui să se dea un anumit număr de bonuri, iar angajaţii de aici să stea la muncă până-i rezolvă pe toţi cei care au luat bonuri“, vine omul cu ideea.
„Aşa ar trebui“, îl completează o vecină de coadă, „dar nu vedeţi că e aproape 12.00, dar ei tot mai dau bonuri? Vii, iei bon, speri că rezolvi cu depunerea dosarului în ziua respectivă, stai în picioare ore întregi, că bănci nu sunt destule, iar după câteva ore se închide şi îţi dai seama că ai stat ca fraieru’. Asta mi se pare curat bătaie de joc!“.
Când s-a făcut ora 12.00, venise rândul să intre la ghişeu persoanei pe al cărui bon de ordine era numărul 1.095. La un metru de el, o femeie tocmai trăgea de la automat bonul de ordine cu numărul 1.240. Spera să mai apuce, totuşi, să intre în acea zi… Alţii, mai grăbiţi, încercau să se „descurce“, apelând la bişniţari.
Bişniţă cu bonuri de ordine
Dacă în urmă cu vreo două decenii auzeai la cinematograf replica „N-aveţi un bilet în plus?“, acum o întrebare asemănătoare, de genul „N-aveţi un bon de ordine în plus?“, este deseori auzită în curtea Serviciului Public Comunitar Evidenţă a Persoanelor Craiova. Unde-i cerere e normal să apară şi oferta.
Pentru nimeni nu e un secret faptul că nişte indivizi „întreprinzători“ vin la prima oră a dimineţii şi iau de la automat mai multe bonuri de ordine. Hârtiuţele cu pricina – aparent fără valoare – sunt revândute ulterior cu vreo 5 lei bucata, celor gata să dea un ban ca să intre mai în faţă.
Aşa se face că, pe la orele prânzului, la un colţ al curţii, doi „bronzaţi“ agăţaseră un bărbat grăbit şi obosit de atâta aşteptare. Părea clientul ideal, astfel că i-au cerut zece lei pe un asemenea bon de ordine. „Păi, alţii îl dau cu cinci lei“, încearcă potenţialul client să scoată o reducere. „Atunci du-te la alţii, dă-le cinci lei şi mai aşteaptă încă o oră – două până să-ţi vină rândul, sau îmi dai mie zece lei şi intri în zece minute“, îi dă replica brunetul. Pare să fi fost suficient de convingător, din moment ce afacerea se încheie. Şi totul se petrece la doi paşi de poliţiştii comunitari plătiţi din banii noştri, ai contribuabililor, să vegheze la respectarea legii şi ordinii publice. Oare comunitarii chiar n-au habar de aceşti bişniţari?
Uşa pentru P.C.R.
Între orele 12.00 şi 13.00 pare să fi fost perioada de vârf a pilelor. Cel puţin doi poliţişti, un judecător, un procuror, un cunoscut fotbalist şi un medic de la Spitalul de Urgenţă Craiova au intrat pe uşa din dos ca să-şi schimbe cartea de identitate expirată. Unul dintre ei s-a întors şi a doua oară, ca să ceară schimbarea proaspetei sale cărţi de identitate, după ce angajaţii de la Evidenţa Persoanei îi greşiseră adresa, „mutându-l“ pe altă stradă.
Toţi cei menţionaţi, dar şi mulţi alţii nu intrau la ghişee pe uşa oficială, păzită de „cerberul“ comunitar. Aveau propria lor intrare – uşa pentru P.C.R. (Pile, Cunoştinţe, Relaţii) – în faţa căreia era parcat ostentativ un BMW cu numere de Bulgaria.
Cei care urma s-o ia pe uşa „din dos“ erau uşor de depistat: intrau în curte, scoteau din buzunar un bileţel şi formau un număr pe mobil. Urma o discuţie scurtă la telefon, în cadrul căreia figura inevitabil replica „Sunt în faţă“. Imediat, un angajat ieşea din birou şi se ocupa de „pilos“.
Cât despre muritorii de rând, la ora 13.50 intra la ghişee numărul 1.166, iar la ora 14.00 venise rândul persoanei cu bonul cu numărul 1.170. Era aproape ora 15.00 când bonului meu, cu numărul 1.190, îi venise rândul. Asta înseamnă vreo patru ore de stat la coadă. O coadă ordonată, cu bon de ordine. Ca-n România…
