În Strategia Naţională de Apărare înaintată de şeful statului parlamentului, „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora“ este considerat una dintre vulnerabilităţile României.
„În zona apărării şi securităţii naţionale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor naţionale de securitate. În contextul acestei strategii, ameninţările sunt factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate. Factorii din interiorul societăţii care potenţează acţiunea ameninţărilor sunt denumiţi vulnerabilităţi. Scopul strategiei naţionale de apărare este de a asigura un management modern şi eficent al riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor, urmărind, într-o primă fază, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor şi, ulterior, combaterea acestora“, se arată în textul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, discutată marţi în CSAT şi înaintată legislativului.
CSAT identifică, în document, principalele vulnerabilităţi ale României, printre acestea regăsindu-se şi „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora“, dar şi „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului“. Crima organizată, presiunile şi influenţa pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţiilor statului, asupra mass-media şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice este, de asemenea, un punct care poate afecta securitatea statului român.
Documentul mai notează, ca puncte vulnerabile ale ţării noastre, şi diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii ale statului, capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local, politizarea excesivă a unor instituţii, atât la nivel local, cât şi naţional, corupţia, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane.
Strategia de Apărare Naţională denunţă şi lipsa unui mecanism coerent de previziune, prognoză, programare, planificare, execuţie şi control pe care să susţină conducerea bugetară în sistem multianual şi pe bază de rezultate şi dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greşite.
Calitatea slabă a serviciilor publice de sănătate, decalajul de dezvoltare între regiunile României, tendinţele demografice negative şi procesul de îmbătrânire a populaţiei, calitatea scăzută a sistemului de educaţie prin degradarea actului educaţional, cu efecte directe asupra evoluţiei societăţii româneşti prin deprofesionalizarea acesteia, degradarea coeziunii familiilor ca urmare a fenomenului de migrare, cu consecinţe puternic negative asupra copiilor şi tinerilor, deficienţele în protecţia şi funcţionarea infrastructurii critice sunt alte puncte vulnerabile, enumerate în Strategia supusă atenţiei parlamentarilor.
Apărarea României reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse, a mijloacelor şi metodelor specifice necesare pentru a proteja interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate de riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse. Succesul apărării duce la obţinerea securităţii, o stare care, în condiţia sa ideală, ar fi caracterizată prin absenţa riscurilor şi a ameninţărilor, mai arată documentul citat. Statul român dispune de două modalităţi prin intermediul cărora combate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile identificate în acest document: pe de o parte, concentrând resursele proprii, naţionale, şi pe de altă parte, cooperând cu aliaţii şi partenerii internaţionali.
