Unii locatari din cartierul craiovean Brazda lui Novac au omorât cu otravă câţiva câini care se aciuaseră în zonă. Cadavrele au zăcut câteva ore aproape de Clubul piticilor, pe locul unde se joacă deseori copiii.
Maria Chelu, obişnuită să le dea câinilor să mănânce şi să le lase un castron cu apă în fiecare dimineaţă, a ieşit ieri să facă apelul în spatele blocului. Cuminţi, patrupedele, deveniţi deja de-ai casei, s-au adunat să se bucure de micul dejun, altul decât cel de prin gunoaie. Împărţind hrana, ceva nu-i ieşea la socoteală locatarei. „Lipseau vreo şase. De obicei, se strâng toţi la mâncare. Am început să-i caut şi pe primul l-am găsit mort lângă roata din spate a unei maşini. Câţiva metri mai departe, dincolo de Clubul piticilor, zăcea altul. Era frumos ăsta şi nici unul nu era agresiv“, a povestit femeia. „Alţi doi se zbăteau ceva mai încolo. Pe ăia i-am salvat. I-am doftoricit cum m-am priceput şi au scăpat. Unul e la medicul veterinar, iar al şaselea nu a mai apărut până acum“, a adăugat Maria Chelu. „Avem probleme cu vecinii. Că latră câinii mult şi-i deranjează. Da,’ în loc să se ducă să ceară la primărie să se facă adăposturi sau să fie castraţi, s-au gândit să-i otrăvească. Au avut foarte mult curaj…“, a vociferat femeia.
„Unii îi urăsc, noi îi iubim“
Între timp, Poliţia Comunitară a început să ia declaraţii pentru a începe … cercetările. De la etajul doi, o femeie a ieşit de după jaluzelele din lemn să explice cum îi este tulburat somnul atunci când încep animalele să latre. Nu i se pare o metodă creştinească să le dea otravă, dar nici nu este treaba ei să întreprindă vreo acţiune. Îşi spune punctul de vedere şi se retrage apoi, la fel cum a apărut, în spatele ferestrelor, continuând să urmărească de la etaj cursul evenimentelor. „Sunt oameni care aruncă gunoaiele pe geam, dar pe mine mă iau la drăcuituri de câte ori îmi duc câinii să îşi facă nevoile“, s-a plâns Gitana Izbăşoiu, preşedinta Asociaţiei de locatari nr. 3. „Suntem batjocorite zilnic. Nu ştiu de ce nu pricep că, aşa cum unii urăsc animalele, noi le iubim. Îmi iau mâncarea de la gură să îi hrănesc şi pe ei. Pe unii i-am dus chiar eu la castrat. Pe banii mei. Şi vine nu ştiu care vecin să le pună otravă mişeleşte. Şi nu e prima dată. Au mai otrăvit unii de Crăciun, de Paşte, de Sfânta Maria, anul trecut. Aşa, să ne priască sărbătorile“, a intervenit din nou Maria Chelu.
De la şobolani la câini
„Înţeleg că reprezintă o problemă. Dar nu otrava este soluţia. Lumea e nemulţumită. Uneori nu ai siguranţă pe stradă şi mulţi se tem pentru cei mici. Dar, în loc să critice atât, ar putea să ceară autorităţilor să găsească soluţii. În momentul ăsta sunt peste 6.000 de câini în oraş, iar adăpostul de la Făcăi are câteva zeci de locuri. Dar în Craiova nu există nici un proiect coerent şi pe termen lung. La Oradea, s-a reuşit reducerea numărului patrupedelor în câţiva ani, fie prin adopţii, fie prin castrare. Dar aici nu se poate. Fată căţeaua la ţară şi stăpânii aduc câinii la tomberoane, în oraş“, a explicat contextul Oana Popescu, reprezentanta Asociaţiilor „Suflete nevinovate“ şi „Viaţa animalelor“. „Am mai întâlnit cazuri din astea. Merg şi cumpără otravă, că e uşor de procurat. Şi îi omoară ca pe şobolani. Nu se mai gândesc că e un club pentru copii aici şi că substanţa respectivă e toxică. Şi-au atins scopul“, a mai spus Oana Popescu.
Viteji cu animalele
Atraşi de agitaţia din spatele blocului G 2, câţiva locuitori ai cartierului au început să vocifereze de la distanţă: „Să-i omoare pe toţi!“. Erau bărbaţi în toată firea, până în 45 de ani. Aproape de unul dintre câinii morţi, un locatar dădea uşor din cap: „Cu animalele e mult mai complicat. Pe vecinii gălăgioşi îi rezolvăm uneori cu un telefon la poliţie, dar ce ne facem cu maidanezii? Când oamenii devin agresivi, le justificăm comportamentul prin traume psihice sau complexe dezvoltate în copilărie. Când vine vorba de câinii care primesc zilnic picioare în burtă, sunt alungaţi cu pietre sau călcaţi intenţionat de maşini, ne frecăm mâinile de bucurie. Când semenii noştri, înzestraţi cu discernământ şi raţiune, ucid pe trecerea de pietoni şi nu păţesc nimic, revolta ni se opreşte în vorbă. De fapte nu suntem în stare. Nu protestăm, nu ne manifestăm. Comentăm ascunşi în spatele perdelelor. Dar devenim brusc curajoşi când e vorba de câini şi îi otrăvim bărbăteşte“…
