Raportul anual al Transparency International "Global Corruption 2008" constată probleme majore în România şi atrage atenţia asupra lipsei sentinţelor în marile cazuri de corupţie, remarcă lipsa de eficienţă a ANI şi lipsa de credibilitate şi integritate a Consiliului Superior al Magistraturii.
Raportul organizaţiei neguvernamentale Transparency International evaluează România în trei domenii majore – "Modificări legale şi instituţionale", "Lupta pentru ANI" şi "Deficienţele durabile ale CSM", realizând o analiză critică pentru fiecare dintre aceste domenii, informează NewsIn.
Modificări legale şi instituţionale
La capitolul consacrat modificărilor legislative şi instituţionale, Transparency International (TI) critică dur subminarea activităţii Direcţiei Naţionale Anticorpuţie şi lipsa sentinţelor în marile cazuri de corupţie, în pofida activităţii susţinute a DNA. "În absenţa unor acţiuni concrete ale sistemului judiciar, corupţia la nivel înalt este combătută mai degrabă în presă decât la curtea de justiţie", remarcă Transparency International.
Astfel, organizaţia atrage atenţia că activitatea depusă de DGA (Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul MIRA) "a fost subminată în martie 2007, când directorul acesteia a demisionat după ce un corp ministerial a evaluat ca fiind în afara legii activitatea sa". Raportul specifică faptul că evaluarea nu a fost obiectivă, întrucât printre cei care învestigau activitatea se aflau persoane investigate de DGA, ceea ce constituia un conflict de interese.
"În ciuda activităţii intense a DNA, justiţia nu a ajuns la declararea unor sentinţe în cazuri de corupţie la nivel înalt. Şi mai îngrijorător este faptul că recent a fost folosită practica de a a da senţinţe cu suspendare, fără închisoare, în marile scandaluri de corupţie, reducând sancţiunea la o simplă menţionare a acesteia în cazierul vinovatului", mai subliniază raportul.
În iulie 2006 Parlamentul a modificat Codul Penal pentru a încadra conflictul de interese la infracţiuni, observă TI. "Această modificare a ridicat probleme serioase pentru aplicarea ei, în special în ceea ce priveşte asigurarea probelor de intenţie (textul legii prevede ca procurorii să dovedească faptul că persoana investigată ştia că este în conflict de interese şi că a participat activ la luarea deciziei de pe urma căreia a avut de câştigat). De asemenea, textul diferă de legea administrativă care defineşte conflictul de interese într-un sens mult mai restrâns. Atât legea administrativă, cât şi cea penală pot fi aplicate simultan, ceea ce determină confuzie, întrucât un funcţionar civil poate fi sancţionat pentru conflict de interese sub cod penal, dar victima unei decizii administrative luate în urma unui conflict de interese trebuie să se adreseze instanţei civile", se arată în analiza TI.
"Modificările Codului Penal prevăd şi responsabilizarea penală a persoanelor juridice. Cu excepţia statului, a autorităţilor şi instituţiilor publice din afara domeniului de activitate a sectorului privat, noua lege prevede că toate entităţile legale, precum companiile, sindicatele şi fundaţiile, să fie făcute responsabile din punct de vedere penal. Această prevedere se aplică numai infracţiunilor de corupţie, de dare de mită şi trafic de influenţă. Toate celelalte infracţiuni se aplică numai când o persoană fizică joacă un rol activ în tranzacţiile infracţionale. Adoptarea acestei măsuri se înscrie înre-o serie de paşi pentru transpunerea Convenţiei pentru Corupţie a Consiliului Europei în legislaţiei internă şi a fost cerută în mod expres de Grupul de State împotriva Corupţiei, care a redactat un raport în acest sens, în 2005", se arată în raportul Transparency.
Documentul critică şi faptul că noua lege a partidelor politice şi a finanţării campaniilor, adoptată de Parlament în 2006 şi prin care se prevedea obligaţia partidelor de a-şi declara veniturile, cheltuielile şi contribuţiile la campanii, nu a fost încă aplicată de Guvern. "Este tulburător că Guvernul a decis să amâne aplicarea legii. În ianuarie 2007 Guvernul a amânat mai multe prevederi până în iulie 2007", arată TI.
Lupta pentru Agenţia Naţională de Integritate
În ceea ce priveşte Agenţia Naţională de Integritate, raportul TI constată că instituţia are o serie de deficienţe care o fac lipsită de eficienţă practică, fiind predispusă la a deveni o armă politică. Mai mult, din cauza faptului că ANI a fost înfiinţată la insistenţele Uniunii Europene, susţinerea autentică din partea clasei politice este foarte greu de obţinut.
"A patra versiune a legii ANI, instituţie pentru combaterea corupţiei menită să verifice declaraţiile de avere ale demnitarilor, să monitorizeze averile nejustificate şi posibilelele conflicte de interes, a fost adoptată în Senat în luna mai 2007. Sistemul de lucru al ANI a fost însă fragmentat, în urma numeroaselor modificări ale legii, astfel că monitorizarea averilor şi a conflictelor de interese a fost atribuită unor instituţii separate, cu o capacitate foarte mică de a colabora", se arată în document.
Această fragmentare a împiedicat orice fel de abordare legală unitară în privinţa combaterii corupţiei, coonsideră TI, care crede că ineficienţa ANI a provenit din "lipsa de angajament a comisiei de control a averilor şi din lipsa de mecanisme care să certifice că declaraţiile au fost trimise". În plus, pentru că plângerile legate de conflictele de interese erau depuse la autorităţile din cadrul instituţiilor publice, nu existau garanţii de imparţialitate sau protejare de influenţa neavenită. Legea ANI a fost adoptată ca urmare a a creşterii presiunii pe plan intern şi internaţional, observă raportul.
Printre problemele care au tergiversat funcţionarea ANI mai sunt menţionate legislaţia din România, care permite ca anchetele să nu ia în considerare beneficiile non-materiale şi cele intermediate. În plus, din cauză faptului că Codul Penal conţine o definiţie mult mai largă a conflictului de interese, "ANI poate face practic foarte puţine pentru a-şi îndeplini misiunea de a combate conflictele de interes. De fapt, tot ce va putea face este să semnaleze aceste cazuri Biroului Procurorului", arată raportul.
De asemenea, ANI nu a beneficiat nici de suficiente resurse umane şi financiare, constată TI. "Legea prevede ca instituţia să aibă maxim 200 de angajaţi şi un sediu central în Bucureşti. Aceste persoane trebuie să verifice averile tuturor funcţionarilor publici", continuă raportul.
"Agenţiile anticorupţie pot deveni foarte uşor arme politice în mâna celor aflaţi la putere, dacă nu sunt mecanisme care să îi oprească din exercitarea influenţei. Senatul poate decide cine face parte din managamentul agenţiei şi cine trebuie demis, ceea ce este îngrijorător, întrucât clasa politică are o atitudine inconsistentă faţă de ANI. Trebuie reţinut că înfiinţarea ANI a fost determinată de presiunile UE, astfel că o susţinere autentică din partea politicienilor este greu de obţinut. Instabilitatea legislaţiei anticorupţie din România şi neconcordanţele în textele legale vor avea un impact negativ asupra performanţei ANI", subliniază documentul TI.
"Legea de înfiinţare a ANI este una dintre cele mai importante piese din lupta anticorupţie şi una dintre cele mai dezbătute. În unul până la doi ani de la adoptare, ANI trebuie să înregistreze un succes major pentru a putea avea impact. Şansele unui asemenea succes ar trebuie să fie sporite prin campanii de conştientizare, o educaţie anticorupţie, ceea ce ar putea determina o prevenţie mult mai coerentă a corupţiei", avertizează rapotul.
Deficienţele de durată ale Consiliului Superior al Magistraturii
Potrivit analizei TI, CSM "continuă să fie ţinta criticilor în ceea ce priveşte eficienţa, credibilitatea şi integritatea".
"Este grăitor faptul că dintre cele patru obiective (benchmarks) impuse de Comisia Europeană în 2006, unul dintre acestea vizează în mod explicit CSM-ul: asigurarea unui proces judiciar mai transparent şi mai eficient prin creşterea capacităţii şi a responsabilizării CSM", se arată în documentul privind corupţia.
"În absenţa unei activităţi consistente a CSM, presa şi societatea civilă şi-au asumat rolul-cheie de a monitoriza stadiul sistemului judiciar şi performanţele magistraţilor. Ca urmare, judecătorii şi procurorii percep presa ca fiind un factor major de presiune asupra judiciarului", mai scrie TI.
Cu toate că există unele progrese, CSM întâmpină încă probleme grave. "CSM a făcut anumite progrese în impementarea măsurilor-cheie din cadrul strategiei oficiale de reformă a sistemului judiciar. Şi-a crescut capacitatea administrativă, a finalizat şi a implementat noi proceduri de promovare, relocare şi transfer de magistraţi şi a stabilit un nou mecanism pentru asigurarea unei jurisprudenţe uniforme în sistemul curţilor de justiţie. Totuşi, probleme grave legate de performanţele CSM-ului ca şi corp disciplinar persistă. Acest fapt este deosebit de problemtic, întrucât sistemul judiciar continuă să fie perceput ca una din cele mai corupte instituţii din România", se arată în analiza TI.
"CSM are deficienţe grave în ceea ce priveşte standardele de integritate. Cadrul legal cere membrilor CSM să fie suspendaţi din poziţiile din judecătorii sau din birourile de procuratură. La sfârşitul anului 2006, cinci dintre cei paisprezece membri aleşi erau în potenţial conflict de interese ca inspectori, din moment ce aveau poziţii de conducere în sistemul judiciar. Această problemă nu numai că a ridicat probleme etice, dar şi un deficit de capacitate.
Aceste neajunsuri, la care se adaugă un impact limitat al reformelor asupra sistemului judiciar, au decredibilizat şi mai tare magistratura", conchide raportul TI.
Potrivit indicelui de percepere a corupţiei în 2007 calculat de Transparency, România se clasează pe locul 69 din 180 de ţări.
