Mastita este o inflamatie a sânului, cel mai adesea relationata cu alaptarea. Aceasta inflamatie poate fi asociata cu lezarea tisulara, infectia sau ambele. Potrivit site-ului sfatulmedicului.ro, una din cinci femei care alapteaza va suferi de mastita in timpul primelor sase luni de viata ale copilului.
Potrivit specialistilor, mastita se datoreaza unui flux scazut al laptelui. Când incepe lactatia, laptele invadeaza tesutul mamar inconjurator care se inflameaza si predispune la infectie. De asemenea, infectia se dezvolta când mamelonul devine crapat si iritat (de obicei, datorita unei tehnici de alaptare improprii), permitând patrunderea bacteriilor.
La femeile care nu alapteaza, mastita poate aparea datorita dilatarii sau iregularitatilor ductului, unei lezari a sânului (taietura sau muscatura) si foarte rar datorita cancerului mamar sau tuberculozei.
In perioada alaptarii, mastita afecteaza, de obicei, un singur sân si debuteaza cu o zona dureroasa, calda si inrosita. Pot aparea febra, frisoanele, nevralgiile si simptomele pseudogripale (asemanatoare gripei). In acest caz, este necesara interventia medicului.
Agravarea mastitei se manifesta prin afectarea ganglionilor axilari, de partea sânului afectat, care sunt crescuti in volum si durerosi, accelerarea pulsului si agravarea simptomelor gripei. Mastita poate evolua spre abces mamar, care se prezinta ca o formatiune ferma si dureroasa.
In perioada alaptarii, mastita poate aparea oricând. Perioada cu cel mai crescut risc este in primele doua luni dupa nastere, inainte ca obiceiurile alimentare sa se reglementeze. Factorii de risc pentru aparitia mastitei in perioada alaptarii includ existenta unui episod anterior de mastita; o golire incompleta sau intârziata a sânilor, fapt care favorizeaza angorjarea; blocarea canalelor galactofore (care conduc laptele spre exterior); mameloane crapate si iritate datorate unei pozitionari incorecte a copilului la sân; diverse afectiuni sau anemia, care favorizeaza aparitia oboselii si scade rezistenta organismului la infectii, de tipul mastitei; folosirea unor dispozitive de alaptare care duc la blocarea fluxului laptelui si la inmultirea germenilor pe suprafata mamelonului, astfel crescând riscul infectiei. Aceste dispozitive pot fi invelisuri de plastic care favorizeaza circulatia aerului spre mamelon; invelisuri de plastic folosite la protectia mamelonului (scuturi); scuturi de cauciuc pentru mamelon folosite pentru a-l ajuta pe copil sa suga mai usor; pernute care acopera sânul folosite pentru a absorbi excesul de lapte; sutiene speciale nepotrivite; legaturi (chingi) pentru sâni, folosite sa opreasca lactatia.
Simptome si tratament
Simptomele mastitei apar, de obicei, in primele patru – sase luni dupa nastere. Este necesar consultul medicului daca apar simptome timpurii ale mastitei. La debutul acesteia, se pot observa urmatoarele situatii: o zona dureroasa pe unul dintre sâni (aceasta poate fi eritematoasa si calda, sau ambele); frisoane, nevralgii si simptome asemanatoare gripei; cresterea temperaturii la aproximativ 37,8 grade Celsius sau mai mult. Aceste simptome de debut pot aparea dupa tratarea unui blocaj al canalelor galactofore.
Când mastita se agraveaza, pulsul creste (peste o suta de batai pe minut), se observa o scurgere galbuie si densa de la nivelul mamelonului, iar ganglionii axilari de partea sânului afectat sunt crescuti in volum si sensibili.
Medicul poate diagnostica mastita pe baza simptomelor si a examinarii fizice. Daca infectia aparuta nu raspunde la tratament, culturile din laptele mamei pot ajuta la identificarea tipului de bacterie care cauzeaza infectia.
Cel mai important factor care trebuie retinut despre mastita este ca tratamentul antibiotic timpuriu si continuarea alaptarii (sau pomparea) sunt esentiale pentru vindecarea ei. Amânarea tratamentului poate duce la aparitia abceselor mamare. Ameliorarea simptomelor se poate obtine prin odihna, consumarea unor cantitati crescute de lichide si folosirea aplicatiilor reci la nivelul sânului dureros. Se poate administra in siguranta paracetamol pentru durere si ibuprofen pentru durere si inflamatie. Daca este necesar, se pot administra ambele, alternând dozele, dar toate acestea dupa indicatia prealabila a medicului.
Desi este dureroasa, alaptarea din sânul afectat este sigura pentru copil. Daca alaptarea din sânul afectat este prea dureroasa, se incepe cu celalalt sân si se schimba in functie de curgerea laptelui. Daca mameloanele sunt prea crapate si prea dureroase ca sa se poata alapta din sânul respectiv, se foloseste o pompa pentru a goli sânii de fiecare data.
Acesta este momentul potrivit pentru ca mama sa ceara sfatul unui consultant in lactatie. Schimbarea pozitiilor de alaptare si asigurarea unui supt corespunzator pentru copil pot sa ajute mama sa alapteze mai eficient, fara durere si prevenind astfel viitoarele episoade de mastita.
