Dupa anul 1970, satul Simnicul de Jos a fost inclus in orasul Craiova, devenind cartier alaturi de satele Mofleni, Cernele, Facai, Popoveni, ca efect al Legii nr. 2/1968, de reorganizare administrativ-teritoriala a localitatilor. Asezarile mentionate au capatat rang de cartiere ale orasului si prima modificare vizibila a fost marirea taxelor si impozitelor percepute de municipalitate.
Rangul de cartier pe care l-au capatat satele incluse in teritoriul administrat de Craiova le-a adus unora si câteva beneficii urbane, cum ar fi gazul metan. Spunem unora pentru ca de 16 ani municipalitatea a extins conductele de gaze in cartierele marginase doar acolo unde au fost interese vizibile, adica vila unui stab din primarie, prefectura sau alta institutie a statului.
In locurile unde au continuat sa traiasca amarastenii nu s-a miscat un pai, pe motiv ca niciodata bugetul primariei nu ajunge pâna la marginea orasului. Asa se face ca oamenii au pus mâna de la mâna si au platit pâna la ultimul leu utilitati, desi si ei platesc impozitele si taxele cuvenite rangului de oras. Intr-una din astfel de situatii se gasesc cei câtiva proprietari de case rasarite in spatele Statiunii de cercetare Simnicu de Jos, unde incet, incet a inceput sa se infiripe un adevarat cartier.
Pamânt construibil, inca ieftin
In cartierul care nu are inca nume si este cunoscut drept „spatele statiunii“ s-au ridicat sapte-opt case cu etaj ce apartin celor care ori si-au vândut apartamentele de la bloc si cu banii au construit in regie proprie case, ori si-au investit economiile in asteptarea unei piete imobiliare mai bune. Pretul pamântului in urma cu doi, trei ani când a inceput sa fie ridicate casele ajungea pâna la 3 euro/mp. Dupa aparitia primelor constructii, pretul a sarit la 7 euro/mp si este in continua crestere, chiar daca microcartierul fara nume nu are nici un fel de utilitati.
Municipalitatea nu a avut in vedere extinderea orasului in aceasta zona, desi terenurile pe care s-a construit figureaza ca intravilanul Craiovei. Ca nimanui nu-i pasa de ceea ce exista, ca nimeni nu se gândeste sa sistematizeze viitoarele strazi care acum sunt doar niste ulite strâmbe si inguste o dovedeste si faptul ca un numar de cinci case deja construite se afla pe aceeasi ulita care are doua denumiri.
Ulita cu doua nume
Casele familiilor Boajga si Frasinoiu se gasesc pe strada Gradinari, iar vecinii lor Filcu si Marcu au case in continuarea aceleiasi strazi, dar care in dreptul lor se cheama Soseaua Balcesti.
„Noi am cumparat aici teren in urma cu doi ani pentru ca era mai ieftin si pentru ca daca este intravilan am crezut ca primaria nu va da banii numai pentru centrul orasului, ci si pentru cartierele marginase, ca de aceea ne ia impozitele. Nu avem nici iluminat stradal, desi autorizatiile pentru construire le-am obtinut de la Craiova“, a spus Gabriela Boajga, proprietara unei case de pe ulita cu doua nume.
„Terenul de la Statiunea de cercetare se afla in intravilanul Craiovei pentru ca atunci când satul Simnicul de Jos a trecut de Craiova a venit cu pamânt cu tot la noi“, a declarat Daniel Marculescu, arhitectul-sef al Primariei Craiova.
Nici in acest an, locuitorii celor câtorva case din spatele Statiunii de cercetare nu vor beneficia de nici un fel de utilitate pentru ca in bugetul care abia s-a votat nu au fost cuprinse sumele necesare demararii macar a studiilor de fezabilitate. Edilii craioveni si consilierii care aproba orbeste bugetele bagate sub nas s-au obisnuit ca locuitorii din cartierele marginase sa-si plateasca singuri aductiunile de utilitati si mizeaza pe faptul ca intr-o zi, satui sa tot astepte, vor baga mâna in buzunar.
