„Nelutule, vlastarelul meu, Nelutule!!!! Nelutule, copilasul meu, Nelutule!!! Lumina ochilor mei!!!!… Mai aveai, mama, o luna si imbumbeai de tot!!!! Doamneee… ce-mi facusi??? De ce mi-l luasi, Doamne??? Copiluleeee! Sa mi te aduca cineva acum si-i stau in genunchi toata viata!!!!… Tinerelul meu, frumosul meu, militarul meu!!!!…“.
Sfâsiata de lacrimi, isi striga durerea. Cerului, pamântului, lumii din jur. Cu ultimele puteri isi agata mâinile de lemnul rece, singurul care-i va mai mângâia feciorul de acum inainte. Nu mai vede, nu mai aude. Nu mai stie nimic si nici nu mai vrea nimic. Doar ultimele trei zile sa se stearga de pe fata pamântului! Si sa-i aiba din nou pe toti cei trei baieti, cu Nelutu, mezinul – sufletul si lumina ochilor ei – alaturi…
Un diagnostic sumbru, nestiut
A aflat de nenorocire luni dimineata, când, pe la ora opt, a sunat telefonul in casa familiei Sârbu. Un schimb de politeturi intâi, apoi comunicatul sec, necrutator: „Soldatul jandarm Ion Sârbu, aflat in judetul Dâmbovita pentru satisfacerea stagiului militar, a decedat in aceasta dimineata. Militarul era la programul de odihna, decesul survenind in timpul somnului“.
Din acel moment, totul a devenit un cosmar. Disperati, innebuniti de durere, parintii au mai avut totusi puterea sa le anunte tragedia celorlalti doi fii, Lucian si Iulian, care au fost nevoiti sa se ocupe de toate cele necesare. Drumul pâna la Centrul de Pregatire si Perfectionare a Jandarmilor Ochiuri, judetul Dâmbovita, intoarcerea acasa, cu trupul lipsit de viata al fratelui lor, jalea parintilor imbratisându-si mortul, pregatirile pentru cel din urma drum. Cu inimile frânte au chemat-o pe Ramona, tânara care, in doar câteva luni, le-ar fi devenit nora. Rude, prieteni, colegi, toti au aflat pe rând nenorocirea: Ion Sârbu, Nelutu al lor, a inchis ochii. Cu doar o luna inainte de eliberare, cu doar câteva saptamâni inainte de a ajunge la vârsta deplina a maturitatii – 21 de ani. Fara sa zaca, fara sa sufere, tânarul s-a stins usor, in somn. A lasat in urma inimi zdrobite, jale amara, neconsolata indurerare. Si un diagnostic sumbru al medicului legist, despre care nimeni nu banuia nimic, dar pe care toti il vor purta de acum infierat in suflet – insuficienta cardiocirculatorie, ca urmare a unei miocardioscleroze.
„De Pasti pusese nunta…“
„Doamne, Doamne, ce nenorocire… Un batrân zici ca mai e bolnav, dar asa baiat tânar…“ „Si frumos, si cuminte, respectuos… , Nu trecea o data sa nu dea saru’mâna…“ (…) „Si doar a venit aci, de Anul Nou, ca au stat toti la masa… Cine se gândea, Doamne Dumnezeule, ca nu se mai intoarce… Daca stia, pai il mai lasa mama-sa, saraca, sa plece?!…“ „Cât mai avea?… Pe 8 februarie se elibera. Facea si el 21 de ani, era barbat. Si de Pasti pusese nunta… Cum sa te duci asa, te culci si nu te mai scoli?? Bolnav nu era, ca daca era, la armata trebuia sa stie asta… Saraca fetita, ramase sa-l plânga acum toata viata…“.
Stergându-si ochii cu coltul basmalei, femeile isi impartasesc una alteia amintirile legate de Ionel, baiatul cel mic si cuminte al Sârbilor. Mai retrasi, dar abia stapânindu-si tremurul umerilor, barbatii lacrimeaza si ei. Doar cei mai tineri – colegii de scoala ori prietenii din vremea copilariei – isi dau frâu liber tristetii chinuitoare: in hohote sfâsietoare, torturati de aceeasi cruda intrebare – „de ce?“ – isi plâng camaradul disparut. Niciodata nu-i vor mai putea vorbi, niciodata nu-l vor mai vedea.
Poarta cernita a familiei Sârbu sta larg deschisa. Pe aici a iesit ieri, pentru ultima data, Ion Sârbu. A plecat pe drumul fara de intoarcere, petrecut de sute de oameni inlacrimati, pâna la locul care-i va fi acoperamânt pe veci. In onorul garzii Inspectoratului Judetean al Jandarmeriei Române Gorj, Nelutu a plecat sa se odihneasca.
Ion Sârbu a fost un militar exemplar
Comandantul Inspectoratului Judetean de Jandarmi Gorj, Vasile Tâlvescu, a declarat ca in toata perioada in care s-a aflat la Târgu Jiu, militarul Ion Sârbu nu s-a prezentat la infirmeria unitatii decât o singura data, nefiind niciodata internat.
„A fost un militar fara probleme. A fost primit in luna martie si a plecat de la noi in iunie. In evidentele noastre nu figureaza decât cu o singura vizita la infirmerie, unde i-au fost administrate trei comprimate de fasconal. Probabil a avut usoare dureri de cap. In rest, nu a avut vreo problema medicala. A avut un comportament foarte bun si a fost ajutor de comandant de garda, iar de la noi a plecat cu gradul de fruntas. A solicitat o recomandare si i-am dat-o, pentru un dosar care ii trebuia la scoala de agenti de politie. Stiu ca il si intocmise. Voia sa devina politist, ca si un frate de-al sau. In luna iunie a fost mutat la Vâlcea, iar in septembrie a plecat la Ochiuri“, a precizat comandantul Vasile Tâlvescu.
Omagiu
Ca un omagiu adus tânarului soldat jandarm, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române l-a avansat post mortem pe Ion Sârbu la gradul de sergent. Ieri, chiar inaintea inhumarii acestuia, in fata sutelor de oameni si a familiei indurerate, a fost citit un mesaj comunicat chiar de inspectorul general al Jandarmeriei Române, gen. mr. Costica Silion:
„Mesaj la trecerea in nefiinta a sergentului p.m. Sârbu Ion
Familia jandarmilor se mai desparte de un camarad, venit vremelnic in rândurile noastre pentru a-si satisface serviciul militar sub drapelul tricolor.
Sergentul p.m. Ion Sârbu era apreciat de toti cei care-l cunosteau pentru modestia sa, pentru comportamentul respectuos si modul in care raspundea solicitarilor, pentru caracterul sau frumos si prietenos.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Insp. Gen. al Jandarmeriei Române, gen.mr. Costica Silion“
