Dupa ce a „uitat“ sa livreze fierul vechi unei firme din Constanta, Dilgoci a lasat cu ochii in soare si Consiliul Local Tirgu Jiu, de la care a cumparat zeci de tone de utilaje fara sa le plateasca
Directia Generala a Finantelor Publice Dolj a pus tunurile pe SC Tufon SA, firma patronata de Constantin Dilgoci prin societatea Vest Invest Group. Finantele doljene se chinuiesc de aproape un an sa obtina din partea Tribunalului Dolj declansarea procedurii de faliment a SC Tufon pentru recuperarea unei datorii uriase, de 170 de miliarde de lei, din care o mare parte, 48,7 miliarde de lei, reprezinta taxa pe valoarea adaugata pe care firma lui Dilgoci a incasat-o si „a uitat“ s-o vireze la bugetul de stat. Nu numai Finantele publice doljene au ajuns sa se judece prin tribunale ca sa recupereze banii cuveniti, ci si Consiliul Local Tirgu Jiu si o firma din Constanta, SC Metal Process SRL, au cerut instantei sa declare falimentul Tufon si scoaterea la licitatie a bunurilor fabricii cu sediul pe strada Caracal. Cit vor reusi sa recupereze din creante cei trei creditori este o intrebare la care nici cei mai optimisti analisti nu ar putea raspunde, dat fiind faptul ca, de doua luni, SC Tufon SA si-a inchis portile si a lasat pe drumuri sute de oameni. Din cite se pare, la SC Tufon nu este vorba de o lipsa a lichiditatilor, deoarece Constantin Dilgoci si-a manifestat recent intentia de a participa la privatizarea Uzinei Mecanice Filiasi, deci bani exista, chiar daca acestia provin, probabil, din vinzarea fierului vechi aflat in halele SC Tufon.
Procesul intentat de DGFP Dolj firmei lui Dilgoci a debutat pe 28 aprilie anul trecut, cind Finantele au cerut declansarea procedurii de faliment, prevazuta de Legea nr. 64/1995, pentru recuperarea in prima faza a sumei de 137 de miliarde de lei. Actiunea Finantelor s-a bazat pe o nota de constatare din 8 august 2003 intocmita in urma unui control efectuat de inspectorii fiscali ai DGFP, in urma caruia angajatii fiscului au descoperit mai multe nereguli in contabilitatea SC Tufon. Conform acesteia, la data controlului inspectorii nu au putut efectua mentiuni in Registrul Unic de Control, deoarece acesta nu era stampilat, numerotat, sigilat si completat cu datele de identificare ale societatii, desi fusese achizitionat de la Finante inca din luna iulie a aceluiasi an. De asemenea, inspectorii DGFP nu au fost deloc simpatizati de angajatii lui Dilgoci. Iata ce scriau inspectorii in nota de control: „S-a constatat o slaba colaborare din partea personalului cu atributii in domeniul financiar-contabil in ceea ce priveste punerea la dispozitia organelor de control a documentelor justificative cerute, acestea fiind prezentate cu intirziere sau deloc“, se plingeau in 2003 inspectorii fiscului doljean. In nota de control se mai arata ca Tufon trebuia sa achite obligatiile la bugetul de stat reprezentind impozite, taxe si contributii pe perioada cuprinsa intre 1 ianuarie 2002 si data semnarii contractului de vinzare-cumparare a actiunilor Tufon de la stat in noiembrie 2002, altele decit cele care fac obiectul inlesnirilor la plata acordate de autoritatile statului prin contract. Pe linga aceasta, inspectorii fiscului au constatat ca pina la data controlului SC Tufon SA nu a achitat la bugetul de stat nici un leu din obligatia de plata pe care o avea. Ca urmare a cererii depuse, tribunalul a luat act de intentia Finantelor doljene si pe 17 mai 2004 a numit un judecator sindic care urma sa se ocupe de instrumentarea dosarului, publicind totodata la usa instantei, o zi mai tirziu, cererea Administratiei Finantelor Publice.
Dilgoci a dat in judecata Finantele doljene
Dupa ce DGFP i-a trimis o adresa in care avertiza firma Tufon ca va fi executata silit si vazindu-se incoltit de controalele fiscului, Dilgoci a depus pe 27 mai 2004 o contestatie in care spunea ca exista deja pe rol dosare la Curtea de Apel Craiova impotriva creditorilor bugetari si a APAPS, institutia care se ocupa de privatizarea activelor detinute de stat si de la care Dilgoci cumparase SC Tufon. In contestatia depusa, reprezentantii Tufon scriau ca respectivii creditori erau obligati sa acorde fabricii facilitati si scutiri, lucru pe care nu l-ar fi facut, motiv pentru care SC Tufon SA si Vest Invest, actionarul majoritar, au dat in judecata Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, pentru a le acorda facilitatile prevazute de Legea nr. 137/2002 si de HG nr. 577/2002. Drept raspuns la contestatia lui Dilgoci, judecatorul sindic a luat decizia de a suspenda cauza pina la finalizarea dosarului aflat pe rolul Curtii de Apel Craiova, ceea ce insemna ca Tufon scapa o perioada de presiunile Finantelor care se hotarisera sa ia taurul de coarne si sa-si ceara banii cuveniti. Dupa o pauza de citeva luni, pe 1 februarie 2005, noua conducere a DGFP Dolj a depus la Tribunalul Dolj o cerere de repunere pe rol a cauzei, mentionind faptul ca in ianuarie 2005 inspectorii fiscului au incheiat raportul referitor la SC Tufon, in urma caruia societatea lui Dilgoci era datoare vinduta statului, datoriile crescind de la 137 de miliarde de lei la peste 170 de miliarde, majoritatea provenind din dobinzi si penalitati de intirziere. De data aceasta, judecatorul sindic a avizat favorabil cererea Finantelor si a dispus in martie repunerea pe rol a cauzei, instanta urmind sa stabileasca un administrator judiciar care va reprezenta pe viitor Tufon in procesul cu creditorii. Pina acolo mai este cale lunga insa, iar sarcina acestuia nu va fi una usoara. Tufon si-a inchis portile, iar o parte din utilaje au fost taiate si vindute ca fier vechi. Licitatiile organizate de Finantele publice doljene de-a lungul timpului au ramas fara rezultat, deoarece nici un investitor nu s-a aratat interesat de halele si terenurile detinute de Tufon, scoase la vinzare la preturi foarte mari.
Dilgoci le-a dat teapa autoritatilor din Tirgu Jiu
In incercarea de a baga Tufon in faliment, Finantele doljene au primit sprijin din partea Consiliului Local Tirgu Jiu si a SC Metal Process SRL din Constanta, cei doi creditori ai Tufon avind un singur lucru in comun: amindoi fusesera lasati cu ochii in soare de firma lui Dilgoci care, dupa ce a cumparat anumite bunuri sau a incasat anumite sume, nu si-a mai respectat obligatiile contractuale. Daca despre procesul dintre SC Metal Process si Tufon, in care firma din Constanta a dat avans zece miliarde si nu a mai primit fierul vechi promis de Tufon, Gazeta de Sud a scris in urma cu citeva zile, intr-o situatie asemanatoare se gaseste si Consiliul Local din Tirgu Jiu. Pe 28 februarie 2005, CL a facut cerere la Tribunalul Dolj pentru declansarea procedurii de faliment a Tufon, aducind ca argument un contract semnat intre cele doua parti in iunie 2004 si un act aditional semnat o luna mai tirziu. Consiliul local prin Serviciul de Administrare si Valorificare Active CET a vindut prin licitatie publica mai multe bunuri in valoare de aproape sapte miliarde de lei. Cistigatoarea licitatiei a fost Tufon Trading (actuala SC Grimex Oltenia, patronata de Dilgoci, nimeni alta decit firma care doreste sa cumpere si Uzina Mecanica Filiasi). Prin contract, Tufon Trading, societate la care actionar majoritar este chiar Tufon SA, se angaja pe baza unui act aditional sa plateasca 5,7 miliarde de lei plus TVA integral in termen de 110 zile de la data ridicarii bunurilor, pe 1 iulie. Numai ca, asa cum reiese din cererea consiliului local, Dilgoci a plecat cu utilajele si a platit doar 400 de milioane de lei, o suma infima comparativ cu valoarea totala a contractului. Conform aceluiasi act aditional, SC Tufon Trading SRL s-a obligat sa garanteze efectuarea platilor prin instituirea unei ipoteci de rang 1 asupra unui imobil detinut de SC Tufon SA pina la concurenta sumei de 15 miliarde de lei. Pentru ca toate demersurile facute de autoritatile din Tirgu Jiu au ramas fara ecou, acestea au incercat sa execute garantia reprezentata de un teren in suprafata de 32.000 de metri patrati impreuna cu o turnatorie de fonta. Dupa cum reiese din cererea CL Tirgu Jiu, spatiul respectiv a fost evaluat la astronomica suma de 657 de miliarde de lei. „Numai ca, spre deosebire de aceasta evaluare, cu ocazia intocmirii actelor de executare silita pentru licitatie, vinzarea a inceput de la suma de 9,1 miliarde de lei, adica de peste 70 de ori mai putin. Consideram ca subevaluarea s-a facut tendentios, fiind scos la licitatie in conditiile in care consiliul local este singurul creditor privilegiat“, se arata in cererea autoritatilor din Tirgu Jiu depusa la Tribunalul Dolj. Practic, Dilgoci a facut o afacere de milioane cu cei din Gorj, deoarece a cumparat cu aproape sapte miliarde de lei mai multe utilaje, platind doar 15% din suma, printre care un electromotor pompa, un tronson cu tevi si o instalatie de ardere praf carbune, ultimele doua cintarind 52 de tone.
Consiliul judetean are de recuperat de la Tufon peste 60 de milioane de lei
Celor trei creditori li s-a alaturat si Consiliul Judetean Dolj, care in ianuarie 2005 a solicitat tribunalului inscrierea in tabelul creditorilor pentru suma de 62,3 milioane de lei, reprezentind cota de 10-15% din impozitul pe salarii din anul 1999. Cum stateau lucrurile la Tufon stia foarte bine si actualul director al Directiei de Contencios Administrativ si Avizul Legalitatii Actelor din Prefectura Dolj, Eugen Marinescu, care in perioada ianuarie 2001 – iunie 2003 a fost membru in Consiliul de Administratie al Tufon SA. Si mai informat ar putea fi Eugen Georgescu, actualul director al SC Lucrari Drumuri si Poduri SA, societate patronata de Consiliul Judetean Dolj. Cum se va rezolva situatia creditorilor depinde numai de judecatorul sindic, care va stabili un administrator judiciar in cazul in care va aproba deschiderea procedurii de faliment a SC Tufon SA.
