Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a emis marti o decizie care ar putea revolutiona acea parte a sistemului juridic romanesc care are drept obiect pedepsirea delictelor de exprimare. CEDO a condamnat statul roman la plata unor daune materiale si morale valorind, in total, peste 7.500 de euro, precum si a cheltuielilor de judecata, in valoare de 4.000 de euro, in procesul intentat de doi jurnalisti romani, condamnati penal pentru calomnie. Ziaristii maramureseni Dan Pircalab si Corneliu Sabou fusesera condamnati penal, in 1998, pentru un articol publicat in 1997, in care acuzau de fals si uz de fals o judecatoare.
Decizia CEDO are o importanta istorica, fiind prima sentinta care infirma prevederile Codului Penal roman referitoare la pedepsirea penala a delictelor de exprimare. Criticata in repetate rinduri pentru mentinerea acestor prevederi, Romania a primit acum si o „palma“ legala, orice jurnalist condamnat pentru calomnie putind uza de precedentul creat de cazul Pircalab si Sabou vs. Romania. In aceste conditii, articolele Codului Penal care prevad sanctiuni penale pentru „crima de libera exprimare“ devin inutile, orice sentinta in baza lor putind fi atacata si infirmata la CEDO.
In Romania nu exista o presa cu adevarat libera
Romania a fost aspru criticata, in fiecare an de dupa ’90, de organizatiile internationale specializate in apararea libertatii de exprimare. Ultimul raport in acest sens, publicat luni de Freedom House, considera ca s-au facut progrese minore in reforma Codului Penal, din care s-a eliminat pedeapsa cu inchisoarea pentru insulta, dar s-a mentinut amenda penala, ca masura legala impotriva celor care incalca articolul privitor la calomnie.
De asemenea, raportul pe 2003 al proiectului FreeEx, realizat de Agentia de Monitorizare a Presei, critica modul in care se poate „face presa“ in Romania. Practic, singurele organe de presa libere din Romania sint citeva cotidiane locale, suficient de puternice din punct de vedere financiar pentru a putea evita ceea ce autorii raportului numesc „berlusconizarea“ presei locale – fenomenul prin care oameni de afaceri locali, cel mai des implicati si politic, preiau controlul asupra ziarelor si posturilor radio-TV locale. In ceea ce priveste posturile TV centrale, situatia este chiar mai grava. Postul public de televiziune a fost criticat, in repetate rinduri, pentru atitudinea favorabila conducerii politice din momentul respectiv, indiferent de orientarea acesteia, iar un raport al Societatii Academice Romane noteaza ca toate posturile particulare de televiziune sint „la mila“ puterii, din cauza datoriilor mari pe care le inregistreaza catre bugetul de stat.
Prevederile Codului Penal referitoare la pedepsirea penala a insultei si calomniei si presiunile economice care se fac asupra conducerilor organizatiilor de presa duc la o dubla cenzura asupra jurnalistilor. In primul rind, de teama pedepsei penale, jurnalistii se autocenzureaza, preferind sa evite subiectele care le-ar putea aduce o condamnare, si se refugiaza in presa gen tabloid. In al doilea rind, conducerile organizatiilor de presa sint „strinse cu usa“, prin intermediul multiplelor pirghii economice pe care le detine puterea, si refuza sa publice articole bine documentate, dar care ar putea leza interesele unui potentat al zilei.
Pumnul batausului si ciocanelul judecatorului – metode diferite, comenzi identice
In rarele cazuri cind jurnalistii reusesc sa infringa cele doua modalitati de cenzurare, Justitia romana „asteapta la cotitura“, aplicind pedepse grele. Exemplul clasic in acest domeniu este cel al ziaristului craiovean Dan Balasescu, condamnat, in 2002, in solidar cu cotidianul Gazeta de Sud, la plata unor daune morale insumind 600 de milioane de lei, pentru doua articole la adresa prefectului de Olt, Marin Diaconescu. Decizia, pronuntata de o instanta din judetul condus de prefect, a mai avut un aspect surprinzator: prefectul nu ceruse drept daune decit o suta de milioane de lei, dar judecatorul a decis, cu de la sine putere, ca 600 de milioane vor „alina“ mai bine „traumele“ suferite de politician. Pedeapsa, disproportionata in raport cu fapta de care este acuzat jurnalistul, a fost criticata de organizatiile internationale pentru apararea drepturilor omului si chiar de ambasadorii SUA si Marii Britanii in Romania.
Cind nici macar Justitia nu isi mai face „datoria“ catre puternicii momentului, intra in scena forta bruta. In 2003, 16 jurnalisti au fost atacati pentru ca au stricat jocurile oamenilor politici sau ale capilor lumii interlope. Dintre aceste cazuri, semnificativ este cel al jurnalistului timisorean Ino Ardelean, care a petrecut mai multe luni in spital, dupa ce a fost batut cu salbaticie de catre un atacator. De asemenea, ziaristul harghitean Csondy Szoltan a fost atacat de doua ori, din ordinul controversatului om de afaceri local Csibi Istvan. In cazurile enumerate, politia s-a dovedit incapabila sa identifice agresorii si persoanele care le-au comandat actiunile si sa ii aduca in fata legii.
Decizia CEDO are o importanta istorica
Decizia de marti a CEDO, in cazul „Sabou si Pircalab vs. Romania“, are o importanta uriasa pentru presa romana. Avocatul Monica Macovei, presedinte al Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), a declarat ca sentinta Curtii Europene reprezinta „o mare victorie a ziaristilor“ in lupta impotriva sanctionarii penale a delictelor de opinie. De asemenea, potrivit Monicai Macovei, hotarirea CEDO creeaza jurisprudenta, iar judecatorii din Romania vor fi nevoiti sa tina cont, in procesele de calomnie in care sint implicati jurnalisti, de aceasta decizie. Monica Macovei mai spune ca sentinta de marti impune modificarea Codului Penal roman, intrucit chiar si noua versiune a acestuia, care va intra in vigoare in 2005, contine prevederi incriminate in hotarirea CEDO. In contextul integrarii europene a tarii noastre, care impune armonizarea legislatiei nationale cu cea europeana, se subintelege ca in Codul Penal nu mai pot exista prevederi contrare, ca principiu, celor europene.
