In timp ce unele comune limitrofe Craiovei sint cotropite abuziv de municipalitate, altele au norocul sa prospere pentru ca au ramas neatinse. Comuna Isalnita, neafectata (inca) de expansionismul municipiului, aduna la bugetul local 20 de miliarde de lei pe an din taxe si impozite, in timp ce alte localitati, precum Malu Mare sau Cosoveni, ale caror surse la bugetul local sint deturnate ilegal de administratia craioveana, abia daca ating miliardul la buget.
Cel mai bun exemplu pentru a dovedi cum se descurca o comuna care a iesit victorioasa din lupta cu municipalitatea craioveana – infometata dupa noi si noi teritorii limitrofe – este Isalnita. Cu doar vreo 4.000 de locuitori, Isalnita este, fara indoiala, cea mai bogata comuna doljeana. Aici, toate ulitele au fost asfaltate, localnicii uitind de mult ce inseamna gropi pe strada. Ba chiar se mira cind vad ca in Craiova, unde bugetul este pe masura, strazile sint pline de cratere.
Iluminatul stradal din Isalnita bate realizarile de pina acum ale Luxten in Craiova, iar stadionul din localitate – amenajat pentru o echipa din Divizia… D – a fost primul din judet dotat cu o instalatie de nocturna, cu mult inaintea stadionului „Ion Oblemenco“ din Craiova. Si, ca tot vorbim de stadionul de fotbal, Dinel Staicu in persoana l-a vizitat nu cu mult timp in urma, pentru a lua lectii de cum ar trebui sa arate un gazon si pentru a vedea cum functioneaza performanta masinarie de tuns iarba a celor din Isalnita, masina pe care si bosul Universitatii Craiova si-ar dori-o pentru stadionul echipei. Toate astea inseamna multa munca din partea autoritatilor locale, dar mai inseamna si foarte multi bani. Iar banii vin din impozitele si taxele percepute pe plan local, in primul rind de la Combinatul Chimic si Termocentrala, pe care municipalitatea craioveana nu a reusit sa puna mina.
„Cu mine nu le-a mers“
Eugen Balan, primarul din Isalnita, a explicat cum a reusit sa scape comuna de expansionismul municipiului Craiova:
„Daca le merge cu altii, cu mine nu le-a mers. Au fost citeva incercari de extindere a teritoriului Craiovei si in raza administrativa a comunei noastre, dar n-au depasit stadiul de intentie. Asta, pentru ca m-am miscat repede, imediat dupa 1990, si am atras catre bugetul local acesti mari contribuabili, inainte ca administratia craioveana sa intreprinda ceva in acest sens. Probabil, insa, ca nici zona n-a fost prea tentanta din cauza poluarii ridicate si a apei improprii consumului“. Cele doua surse de poluare – Combinatul DOLJCHIM din cadrul SNP PETROM si Termocentrala de la Isalnita – aduc insa fiecare ceva mai mult de zece miliarde de lei anual la bugetul localitatii, bani provenind din impozitele pe salarii, terenuri si cladiri.
Cu un buget de peste 20 de miliarde si doar 4.000 de locuitori, Isalnita sta mult mai bine la acest capitol decit comuna Malu Mare, spre exemplu, tot localitate limitrofa Craiovei, dar ciuntita sistematic de terenuri si privata de taxele si impozitele care i s-ar cuveni prin lege, nereusind sa adune anual nici macar un miliard de lei la buget. Aceeasi mare diferenta se poate observa intre Isalnita si Cosoveni, o alta comuna afectata atit de tare de lacomia municipiului, incit abia daca ajung banii pentru o spoiala de var prin scoli in fiecare vacanta de vara, pentru a le crea, cit de cit, impresia elevilor si prescolarilor ca se intorc toamna in scoli sau gradinite frumoase.
Unde-s bani, puterea creste
Altfel sta treaba la Isalnita, unde sint si oameni muncitori, dar si bani. Si, pentru ca bugetul permite, aici toate scolile au centrale termice proprii, pe gaze, ba chiar si instalatii de aer conditionat. O scoala noua, cu 24 de clase, care i-ar lasa cu gura cascata inclusiv pe elevii din Craiova, se afla in constructie la Isalnita. Iar gradinita ca aceea din localitate, avind aer conditionat si centrala proprie, peretii pictati cu mare maiestrie si mobilier ales pe culori in functie de preferintele fiecarei educatoare, rar gasesti in toata tara. „Tot ce am vrut ni s-a dat“, spune directoarea gradinitei, educatoarea Ecaterina Marin.
Ca tot veni vorba de investitii, administratia locala din Isalnita a facut dintr-o casa veche de aproape un secol un sediu model de primarie. Centrala termica proprie, vreo cinci instalatii de aer conditionat, basca termopanele, gresia, lambriurile si jaluzelele verticale, toate acestea ar lasa visator orice alt primar din judet. Si totul dintr-un buget local in care administratia craioveana n-a apucat sa-si bage mina. Alte comune n-au avut insa un asemenea noroc.
„N-am acceptat sa ne fie ciuntit teritoriul“
Nici comuna Pielesti, o alta localitate limitrofa Craiovei, n-a fost afectata de ambitiile cotropitoare ale celor din fruntea municipiului. Oamenii de aici au ramas fermi pe pozitie, refuzind intentia administratiei orasului de a se intinde dincolo de limitele administrative stabilite prin lege.
Povestea o stie cel mai bine secretarul Primariei Pielesti, Florea Florea, ocupant al acestei functii din 1976: „Cu citiva ani in urma, prin 1995 – 1996, cei de la Craiova venisera cu solicitarea sa prelungeasca teritoriul municipiului pina la pasarela, deci cu citiva kilometri, dar consiliul local n-a acceptat“.
Despre tendintele expansioniste ale municipiului, Florea Florea spune raspicat: „Intotdeauna, cel mare vrea sa-l inghita pe cel mic. Cu noi, insa, nu le-a mers. N-am acceptat sa ne fie ciuntit teritoriul. Dar cu Cosoveniul, care se invecineaza cu noi, nu stiu ce s-a intimplat. Insa un lucru e clar: METRO nu este pe teritoriul administrativ al Craiovei, ci al Cosoveniului“.
