In Craiova, Ziua Internationala a Virstnicilor a fost sarbatorita cam „in baston“. In afara de slujba religioasa de dimineata, tinuta la Biserica „Sf. Dumitru“, la care bunicutele in special au tinut cu orice pret sa participe, batrinii din Banie nu au prea avut motive de bucurie. Majoritatea au recunoscut, cu tristete, ca ar fi dat spectacolul de la Filarmonica Olteniei, organizat in cinstea lor, pe o plasa cu alimente sau un alt ajutor palpabil. Muzica si voia buna nu se asorteaza deloc cu pensiile jalnice din care trebuie sa isi cirpeasca existenta mizera.
Putini dintre batrinii Craiovei au stiut ca miercuri s-a sarbatorit Ziua Internationala a Virstnicilor. Doar cei care auzisera la televizor sau primisera invitatia de participare la programul organizat in cinstea lor de autoritatile locale si de multe alte foruri. Insiruirea pe o pagina a organizatorilor, dintre care cap de lista erau, desigur, Consiliul Judetean si Prefectura Dolj, Consiliul Local si Primaria Craiova, ne-a facut sa credem ca, prin efortul conjugat al tuturor, batrinii olteni ar fi trebuit sa aiba parte de o sarbatorire cu surle si trimbite. In realitate insa, sarbatoarea a fost doar una „cu cintec“: dimineata le-a cintat preotul, la slujba, iar seara, Ansamblul „Maria Tanase“, la spectacolul de la Filarmonica.
Batrinii si-au pregatit singuri tortul: „din trei oua, ca doar atit ne permitem…“
„Pentru faptul ca am fost bagati in seama, le multumim! Dar cred ar fi putut sa o faca si altfel. Un ajutor, o cantina pentru batrini, o sticla de ulei mai ieftin… Cu poza de pe invitatie si-au batut joc de noi! Pai noi asa schimonositi sintem?“. Zoea Voiculescu si-a intarit spusele aratindu-ne desenul din mijlocul invitatiei: un domn cu ochelari despre care nu poti spune exact daca este doar foarte batrin si girbovit sau este un pitic miop lovit de paraplegie.
Invitatiile primite ca urmare a faptului ca, pe linga venerabila virsta, doamna Zoea si prietenele sale au fost si sotii de veterani de razboi, le-a facut totusi sa iasa din casa. Primenite cu hainele de duminica, ele au batut drumul pina la Biserica „Sfintul Dumitru“ pentru a-si primeni sufletul si a aprinde o luminare pentru barbatii lor plecati pe lumea cealalta. „Citi ani am? Saptezeci si…sapte. …Cred…Atitia am, sora-mea? Da, 77! Cine sa le mai tina sirul? Venii acu’ la biserica mai mult ca ma scoasera doamna Zoea si sora-mea. Dar deseara, la spectacol, nu ma duc. Am cazut si ma doare spatele de mor! Unde sa ne ducem noi la spectacol in ciomag?“, se intreba cu regret Constantina Olteanu, cea mai „tinerica“ dintre bunicute. „Poate ca mergem totusi. Eu am 81 de ani, pe care-i implinesc tocmai astazi (ieri-n.r.). Dupa slujba mergem toate acasa, ca am facut un tort de piscoturi, din ala cu crema de vanilie de trei oua, ca doar atit imi permit! Si am pregatit si putin vin, ca am doua fire de vita in curte. Ma gindesc ca ar merge si un spectacol mai pe seara“, a contrazis-o Maria Diamandescu.
Ziua virstnicilor? Ce-i aia?
Batrinii care s-au sarbatorit intre ei, la un pahar de vorba despre vremurile trecute sau au fost sarbatoriti in sinul familiei, se pot considera totusi niste norocosi. Nu acelasi lucru pot spune virstnicii internati in Centrul de Recuperare si Reabilitare a Persoanelor cu Handicap (CRRPH), fostul camin de batrini, unde personalul, chiar daca ar fi avut cunostinta despre sarbatoarea cu pricina (lucru care nu s-a intimplat insa), tot n-ar fi putut sa le ofere batrinilor mai mult decit atentia obisnuita, din cauza bugetului auster. Iar primaria a dat semne de amnezie atunci cind ar fi trebuit sa isi aminteasca de cei aproximativ 400 de batrini din CRRPH. Sau sa fie doar scaparea primarului, tovaras de generatie cu cei din centrul de recuperare? Batrinetea, bat-o vina!
