Prin HG 440 din 10 aprilie 2003, guvernul declara starea de calamitate naturala in agricultura si stabileste nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate ca despagubiri.
Acordarea despagubirilor pentru calamitarea in totalitate a culturilor de paioase si rapita a creat o mare nedreptate intre marii producatori de cereale si micii producatori.
Despagubirile se acorda, conform Legii 381/2002, doar producatorilor care si-au asigurat culturile la una din firmele de asigurari agreate de Ministerul Agriculturii. Insa nici una din aceste firme nu a incheiat contracte de asigurare pentru factorul de risc inghet, cel care a produs in acest an calamitatea. In mod normal, daca firmele isi asumau riscul inghetului, trebuia sa plateasca clientilor despagubiri. Cum nu si l-au asumat, plateste guvernul.
Micii producatori care isi lucreaza singuri pamintul si care nu si-au asigurat culturile nu primesc nici un ban ca despagubire pentru calamitarea culturilor, chiar daca procentul de calamitare este de 100%. Initiatorii hotaririi de guvern nu au vrut sa inteleaga ca in acest caz contractele de asigurari nu au nici un efect, despagubirile acordate in urma efectelor inghetului nu pot fi pasate firmelor de asigurari, iar bugetul national nu se poate degreva de aceasta cheltuiala.
Taranii nu vor primi nici un ban daca nu si-au asigurat griul
Legea 381/2002 stabileste cadrul general pentru acordarea despagubirilor in caz de calamitate.
Tot in ea este prevazut procentul minim de calamitate de la care se pot plati despagubiri (la 30% din cultura), insa HG 440/2003 modifica procentul de calamitate la 100% si conditioneaza plata despagubirii de contractul de asigurari. Valoarea despagubirii este de 70% din cheltuiala facuta cu infiintarea fiecarui hectar. Crescind procentul de calamitate, se micsoreaza valoarea despagubirilor si, implicit, cheltuiala pe care trebuie sa o faca guvernul.
Producatorii care au cultura calamitata, sa zicem, in procent de 90% nu primesc nici un ban. Daca factorul care a generat calamitatea ar fi fost grindina, care nu poate afecta culturile decit pe portiuni restrinse, atunci ar fi fost normal ca despagubirile sa fie platite de societatile de asigurari pentru cei care au incheiat contracte. Ori in cazul in care nici una din societatile de asigurari agreate de Ministerul Agriculturii nu a introdus in contract factorul de risc inghet, atunci, in cazul acestei primaveri, la ce au folosit contractele?
Producatorii care au platit ratele de asigurari, pe buna dreptate, vor sa fie despagubiti, dar intrebarea este de ce de stat, in conditiile in care banii lor s-au dus, in mare parte, la firme private si nu la stat? Si daca statul tot si-a asumat aceasta cheltuiala, de ce nu plateste pentru tot griul calamitat, ci doar pentru cel asigurat?
Statul nu va despagubi in Dolj nici 10% din griul calamitat
In Romania au fost cultivate in toamna 2,6 milioane hectare cu griu. Din acestea, doar 570.000 ha au fost asigurate la societatile agreate de Ministerul Agriculturii. Valoarea maxima a despagubirilor pe hectarul de griu este de 4.170.600 de lei. In judetul Dolj sint, dupa datele statistice de la Directia Agricola, 18.030 ha cu griu calamitate in totalitate. Dintre acestea, doar 1.450 ha cu griu sint asigurate la societatile de profil, pentru care s-au si depus documente de despagubire, valoarea totala a despagubirilor fiind de 3,795 miliarde de lei.
Valoarea despagubirilor care se vor acorda in Dolj pentru culturile calamitate (griu, rapita, orz si orzoaica) este de 15, 87 miliarde de lei.
